Gestionarea sănătății mintale la locul de muncă: Comunicare, echilibru și abilități emoționale

Mi-am asezat scaunul si masuta undeva la umbra casei si sunt inconjurat de un verde crud, care este in contrast cu subiectul articolului de azi…

Din cand in cand imi ridic privirea pentru a-mi aduna gandurile pe care vreau sa ti le transmit, iar linistea pe care mi-o ofera natura este exact combustibilul de care am nevoie…

Nu stiu de unde citesti aceste randuri, de la birou, de acasa sau de pe un sezlong pe plaja caz in care probabil nu ar stica si un frape… 🙂

In contrast cu randurile de mai sus, imi aduc aminte o poveste a unui angajat in IT care a fost  luat cu salvarea la 12 noaptea, intrucat a lesinat de epuizare in timp ce era in deplasare la un client in strainatate…

Ce cauta la 12 noaptea la birou? De ce nu si-a dat seama ca este aproape de epuizare? Sunt intrebari la care se pot gasi raspunsuri, dar nu si de cel care este prins in capcana burnout-ului.

In articolul de azi voi incepe o abordare a depresiei si a stresului in general la locul de munca.

In sedintele de coaching dar si in cursuri si newslettere abordez situatiile din 3 directii principale:

CAUZE -> MANIFESTARI -> SOLUTII

De ce un subiect despre depresie si stres la locul de munca?

In primul rand datorita faptului ca depresia este o problema pe care oamenii nu sunt obisnuiti sa o sesizeze din timp. Ea nu doare, iar cand efectele incep sa fie simtite deja stadiul este unul avansat…

In al doilea rand, dar care cumva confirma punctul de mai sus, conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii s-a estimat că 15% dintre adulții în vârstă de muncă au o tulburare mintală în 2019.

Conform acestor cifre (chiar daca sunt anterioare pandemiei si posibil in prezent sa fie mult mai mari) si a faptului ca in romania sunt estimati aproximativ 6 milioane de angajati, rezulta ca minim 900.000 de angajati romani au o tulburare mintală.

In al treilea rand, dar la fel de important, chiar daca in ultima vreme se observa un interes crescut al companiilor de a facilita accesul angajatilor la cursuri de inteligenta emotionala si gestionare a emotiilor, numarul acestora este nesemnificativ tinand cont de importanta sanatatii mintale si emotionale a angajatilor in ceea ce priveste productivitatea la locul de munca…

La nivel global, se estimează că 12 miliarde de zile lucrătoare sunt pierdute în fiecare an din cauza depresiei și anxietății la un cost de 1 trilion de dolari pe an în pierderea productivității. 

(Sursa cifrelor mentionate https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/mental-health-at-work)

Într-o lume agitată și solicitantă, prioritizarea sănătății mintale este esențială pentru a ne menține echilibrul și a obține performanțe optime.

În acest newsletter, vom analiza principalele cauze ale depresiei și stresului la locul de muncă și vom explora soluții pentru a le preveni și combate.

Sunt principalele 5 cauze pe care personal le-am intalnit cel mai des atat in sedintele 1:1 cat si in progamele de inteligenta emotionala pe care le livrez.

Un curs complet si complex de inteligenta emotionala este cursul NLP pe care l-am adaptat special pentru a fi livrat angajatilor din companii

Vezi aici detalii -> https://cosminmanole.ro/curs-nlp/

Cele 5 cauze ale depresiei si stresului la locul de munca!

1.Lipsa cunostintelor si abilitatilor de gestionare a emotiilor: 

Neînțelegerea și lipsa abilităților de a gestiona emoțiile pot contribui la dezvoltarea depresiei și anxietății la locul de muncă.

Lipsa acestor abilități poate face ca angajații să se confrunte cu dificultăți în a face față stresului, presiunii și provocărilor emoționale asociate cu mediul de lucru.

2. Lipsa suportului și comunicării ineficiente: 

Absența sprijinului emoțional din partea colegilor și superiorilor, precum și o comunicare defectuoasă în cadrul organizației pot agrava stresul și pot contribui la dezvoltarea problemelor de sănătate mentală.

De asemenea relațiile tensionate cu colegii, subordonații sau superiorii pot genera conflict, stres și o atmosferă nefavorabilă la locul de muncă, cresc riscul de depresie și anxietate.

3. Conflictul între valorile personale și cerințele organizaționale:

Dacă valorile personale ale unui angajat intră în conflict cu valorile organizației sau cu cerințele muncii, acest lucru poate genera disonanță cognitivă și tensiune emoțională, contribuind la apariția depresiei și anxietății.

4. Nerespectarea echilibrului între viața profesională și cea personală:

Lipsa unui echilibru între muncă și viața personală poate afecta negativ sănătatea mentală. Programul de lucru prea încărcat, absența timpului liber și dificultățile în gestionarea responsabilităților personale pot contribui la apariția depresiei și anxietății.

5. Suprasolicitarea și sarcinile excesive: 

Munca excesivă, responsabilitățile multiple și volumul mare de muncă pot duce la epuizare fizică și psihică, favorizând apariția tulburărilor de anxietate și depresie.

M-ar ajuta foarte mult sa impărtășești cu mine care dintre aceste cauze îți sunt familiare și care alte aspecte crezi că ar putea fi adăugate la listă. Opinia ta este valoroasă și mă va ajuta să continui această discuție în newsletterele următoare.…

Iti reamintesc ca mai multe informații despre cursul de inteligenta emotionala, gasesti aici: [Curs NLP pentru angajați]

O zi cu bucurie iti doresc!

Cosmin

Efectul Zeigarnik și Importanța în Închiderea Buclelor Deschise pentru Dezvoltarea Personală și Profesională Sustenabilă

În cursurile de dezvoltare personală și profesională, precum și în cadrul cursurilor de inteligență emoțională, NLP și dezvoltare a abilităților interpersonale, mă confrunt cu diverse provocări.

Unul dintre fenomenele psihologice remarcabile care afectează modul în care funcționează mintea noastră este cunoscut sub numele de Efectul Zeigarnik.

Descoperit de Bluma Zeigarnik, psiholog din secolul XX, acest fenomen subliniază modul în care creierul nostru își amintește și încearcă să finalizeze procesele întrerupte sau incomplete, cunoscute sub numele de “bucle deschise”.

În acest articol, îmi propun să explorez amploarea importanței închiderii buclelor deschise în dezvoltarea personală și profesională, subliniind rolul acestora în obținerea unei creșteri sustenabile și durabile.

  1. Definirea Efectului Zeigarnik și Impactul buclelor deschise

Efectul Zeigarnik afirmă că creierul nostru tinde să rețină informațiile și procesele incomplete sau întrerupte mai ușor.

Aceste bucle deschise generează o tensiune mentală și o nevoie acută de a le rezolva.

Spre exemplu, putem avea gânduri sau sarcini neterminate care ne acaparează atenția și ne preocupă în mod constant.

Aceste bucle deschise pot duce la scăderea atenției și concentrării, având un impact negativ asupra performanței noastre în viața personală și profesională.

  1. Impactul buclelor deschise asupra somnului, stării de bine și performanței globale

Buclele deschise pot afecta somnul nostru și, implicit, performanța zilnică. Gândurile și sarcinile nerezolvate pot cauza dificultăți în adormire și pot duce la insomnii.

Cu cât avem mai multe bucle deschise, cu atât mintea noastră se agață de ele, generând stres și anxietate. Aceste aspecte pot afecta negativ atenția, concentrarea și capacitatea noastră de a finaliza sarcinile într-un mod eficient și de a ne bucura de o stare de bine generală.

  1. Utilizarea Efectului Zeigarnik în publicitate, educație și dezvoltare personală

Efectul Zeigarnik a fost utilizat cu succes în domeniul publicității pentru a menține atenția audienței și pentru a stârni curiozitatea. Reclamele care prezintă un produs într-un mod intrigant și lasă povestea neterminată reușesc să captiveze atenția și să stimuleze interesul consumatorilor.

În educație, închiderea buclelor deschise poate încuraja procesul de învățare, întrucât dorința de a încheia ceea ce am început stimulează angajamentul și persistența. În dezvoltarea personală, conștientizarea buclelor deschise și angajamentul în rezolvarea lor ne ajută să creștem și să evoluăm în mod constant.

  1. Strategii pentru închiderea buclelor deschise și dezvoltare personală sustenabilă
  • Prioritizarea și gestionarea timpului: Stabilirea priorităților și alocarea timpului necesar pentru a finaliza sarcinile și proiectele.
  • Planificare și organizare: Crearea unui plan clar și a unei rutine pentru a gestiona activitățile.
  • Exerciții de mindfulness și meditație: Practicarea tehnicilor de relaxare și eliberare a stresului.
  • Delegarea sarcinilor: Cererea de ajutor și delegarea sarcinilor altor membri ai echipei sau colaboratori.
  • Reflectarea și învățarea din experiențe: Analizarea buclelor deschise închise și aplicarea strategiilor în cazul altor sarcini sau proiecte.

Concluzie

Efectul Zeigarnik și închiderea buclelor deschise au un impact semnificativ asupra dezvoltării personale și profesionale.

Prin închiderea buclelor deschise, eliberăm mintea de stresul și tensiunea generată de sarcinile neterminate, sporind astfel concentrația, productivitatea și echilibrul.

Prin aplicarea strategiilor menționate anterior, putem gestiona eficient buclele deschise și continua să ne dezvoltăm în mod constant în diferite aspecte ale vieții noastre.

Astfel, putem construi o dezvoltare personală și profesională sustenabilă și durabilă.

𝐕𝐞𝐳𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐩𝐚̆𝐭̦𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐬̦𝐢 𝐭𝐮!!! ~Mind(Re)Set pentru atingerea obiectivelor~

Salutare,

Cosmin sunt …(am fost tentat să scriu “Sper că mesajul meu te regăsește cu bine” – dar am renunțat întrucât am înțeles că unele persoane sunt deja sătule de această abordare clișeistică pe alocuri 🙂 )

Am subiectul articolului de azi notat de ceva vreme pe lista de TO DO.

Am tot evitat să îl scriu întrucât îmi era teamă să nu fie prea banal…

Așa că o să încep cu o mică povestioară:

Azi noapte pe la 3, după ce am petrecut bine in centru, m-am suit în taxi și i-am spus taximetristului:

“- NU mă duce la gară, NU mă duce la mare și nici la aeroport NU vreau să mă duci.”

……..

Atât de incompetent a fost taximetristul că nu a știut să ajungă acolo!

Cu toate că știu și predau in cursuri acest principiu sub această povestioară, mă mai trezesc uneori gândindu-mă la ce nu vreau, la ce nu îmi mai doresc în viața mea.

În marea majoritate a ședințelor ascult clienții cu privire la ce “îi doare” și la ce nu își mai doresc în viața lor.

Doar că dacă eu aș fi știut acest lucru în urmă cu vreo 6 ani, probabil mi-ar fi făcut viața mult mai ușoară și frumoasă…

Este vorba despre acel 1 element (la prima vedere banal) de #mindset, care nu ar trebui să lipsească atunci când ne gândim la obiectivele noastre….

Este precum o hartă ce te ajută să te îndrepți pentru prima dată către o destinație.

În ședințele de mentorat și în cursurile pe care le țin se întâmplă deseori (chiar și la cei ce cunosc tehnica) ca acest element, care cred eu că este cel mai important când îți setezi obiectivele, ori să lipsească, ori să fie setat eronat, ori să fie confundat…

Este vorba despre a-ți seta:

Ce îți dorești?

La prima vedere poate părea că ții cont de el, doar că mulți clienți cu care lucrez pe partea de mindset și obiective întâmpină probleme în a răspunde la întrebarea….

Tu ce vrei de fapt?

Iar atunci când în cele din urmă apar răspunsuri…acestea sunt în mare parte sub forma a ce nu iși mai doresc:

  • Nu mai vreau să lucrez acolo
  • Nu mai vreau să fiu singur/singură
  • M-am săturat de șefii/colegii ăstia
  • Nu mai vreau certurile astea permanente…

Genul acestea de răspunsuri sunt normale din punct de vedere emoțional pentru că sunt lucrurile care ne dor în viața noastră.

Am crescut cu teama de a ne feri și a nu lua note proaste.

Am fost educați să “nu cădem”, când mai degrabă trebuia să ne învețe cum “să ne ridicăm”.

Această atenție orientată pe 𝐜𝐞 𝐧𝐮 𝐢̂𝐦𝐢 𝐝𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜 are ca efect găsire de scuze, vinovați, fugă de răspundere sau însușire de rol de victimă…

Așa că din punct de vedere pragmatic concentrarea este în direcția opusă.

Mai exact pe:

CE NU VREAU -> în loc de CE VREAU

Mai există o categorie de persoane, care știu cât de importantă este claritatea atunci când vorbești de obiective, dar care totuși răspund de genul:

  • Vreau un șef care să mă înțeleagă
  • Vreau un salariu mai mare
  • Vreau și eu un colectiv mai mișto

Care de fapt se traduce

  • Nu îl mai suport pe șefu
  • Nu mă mai ajung cu banii
  • M-am săturat de colegii aștia care nu fac nimic

Am fost ani de zile în situația de a crede că știu ce vreau

Am orbecăit întrebându-mă de ce nu reușesc….

Dar de fapt reușeam…

Reușeam să obțin acele lucruri pe care mă concentram…adică ceea ce nu îmi mai doream durerea de care fugeam…

Prin urmare ai nevoie in primul rănd de claritate pentru a ști sau măcar a te apropia de ceea ce îți dorești…

Iar pentru asta ai nevoie să iți clarifici acei indicatori ce îți indică atingerea obiectivului:

  • Cum știi când ți-ai atins obiectivul?
  • Cine ești când îți atingi obiectivul? (ce valori noi ai atunci?, ce convingeri noi ai atunci?)
  • Care este de fapt beneficiul atingerii obiectivului?
  • Cum te face să te simți atingerea obiectivului?
  • Cum te simți dacă nu îți atingi obiectivul?
  • Ce resurse ai nevoie pentru a-ți atinge obiectivul?

O să mă rezum la aceste întrebări, dar nu uita că esențialul este de a căpăta cât mai multă claritate, iar acest lucru îl vei obține cu ajutorul întrebărilor pe care ți le vei pune…

Cam atât pentru azi…

Te îmbrățișez cu drag și #obiective atinse îți doresc 🙂

Cosmin

PS: Lasă-mi te rog un comentariu sau dă-mi un #mesaj și spune-mi cum ți s-a părut articolul, mă ajută mult…

Promit să răspund personal și cât mai repede. 🙂

PSS: Dacă ai vreo întrebare pentru mine, sunt la un click distanță așa că te încurajez să mi-o adresezi…

“Nu provoca raul gandindu-te ca e mai dureros decat in realitate!”

Salutare,

Cosmin sunt.

Tocmai am revenit acasa dupa ce l-am dus pe cel mic de la gradi si am facut o vizita rapida pe la magazinele de gresie si usi de interior.

Suntem in plin proces de constructie a casei, iar partea de amenajari interiore o strecuram printre sarcinile zilnice. 🙂

Aceste randuri le scriu dupa ce ochii mi s-au oprit la un paragraf al cartii pe care o citesc acum:

Nu provoca raul gandindu-te ca e mai dureros decat in realitate!”

Astazi vreau sa abordez o intrebare care mi-a dat ceva batai de cap in trecut.

  • Care este motivul pentru care oamenii reactioneaza si actioneaza atat de diferit in situatii limita?

Dupa cum stii sau posibil intuiesti, diferenta o face modul de gandire.

Acel “mind set” daca e sa o dam pe englezisme.

Pana aici posibil sa nu fie niciun secret, dar o sa detaliez putin ce inseamna sau la ce se refera de fapt acel mod de gandire care face diferenta.

In ciuda faptului ca pentru multa lume nu e un mare secret, foarte putini sunt cei ce aplica si la fel de  putini cei ce si-au creat acele coduri mentale care sa le favorizeze un automatism de gandire productiv si performant.

Un exemplu de la care voi pleca si pe care il mentionez in multe din explicatiile din cursul NLP (atunci cand ajungem la partea de emotii si de gestionarea lor), este rapiditatea cu care un copil trece de la o emotie la alta, de la ras la plans sau invers.

Curand incepe o nou grupa de NLP Online [LIVE]

>>> https://cosminmanole.ro/curs-nlp/ <<<

Motivul este ca atat ii este natural unei emotii sa stea in corpul nostru.

Ceea ce ne mentine mult timp o emotie sau o stare negativa, sunt 2 “abilitati” esentiale si antrenate ale mintii noastre:

  1. Felul in care ne raportam, unghiul din care privim ceea ce ni se intampla.

Este de altfel aspectul la care se refera citatul mentionat la inceputul articolului:

Nu provoca raul gandindu-te ca e mai dureros decat in realitate!”

Sau dupa cum probabil iti este cunoscut proverbul “a face din tantar armasar”.

Totul tine de modul in care este antrenata mintea noastra, de ce cai neuronale avem “batatorite”, in a vedea lucrurile ce ni se intampla.

Este motivul pentru care vezi in prezent ca oamenii se raporteaza atat de diferit la situatia politica, la situatia medicala sau la orice alt eveniment.

Efectiv este doar rezultatul unghiului din care suntem obisnuiti sa privim lucrurile.

  1. A doua “abilitate” a mintii noastre, ce ne influenteaza starea pe care o aveam dar mai ales cat de mult aceasta ramane prezenta in viata noastra, este ceea ce unii numesc “scenarita”.

Cu alte cuvinte este ceea ce credem ca se va intampla, proiectiile si scenariile pe care ni le facem cu privire la consecintele ce vor urma.

Iar de aici si pana la frici, fobii, atacuri de panica sau depresii nu este decat un pas.

Cum functioneaza de fapt acest proces mental ce are ca rezultat final viata pe care o traim?

Punctul 2 este influentat direct de catre punctul 1.

Este de fapt si principiul pe care se bazeaza legea atractiei.

Altfel spus, ceea ce va urma in viitor este direct influentat de ceea ce gandesti cu privire la ce ti se intampla in prezent.

Motivul pentru care se intampla acest lucru, este ca gandurile si starea emotionala pe care  o avem in prezent -> sunt ceea ce imi influenteaza actiunile -> ce vor avea ca rezultat ceea ce mi se va intampla in viitor.

Gand in prezent => Emotie in prezent => Actiuni in prezent => Rezultate in viitor

Cu alte cuvinte, daca vreau sa schimb ce anticipez in ceea ce priveste viitorul meu, trebuie sa scbimb ceea ce gandesc, felul in care vad lucrurile in prezent.

Doar in acest mod putem sa incepem sa ne cream singuri puzzle-ul vietii noastre.

Inchei printr-un indemn ce va face diferenta totdeauna

NU TE LIMITA LA A STI, APLICA IN VIATA TA TOT CEEA CE AFLI!

Te imbratisez cu drag!

Cosmin

PS: lasa-mi un comentariu sau da-mi un mesaj cu felul in care ai primit acest articol. Ma ajuta si ma motiveaza mesajele primite. 🙂

Ce te impiedica sa inaintezi -> Convingerile limitative, cum apar si cum le putem schimba

Eram clasa a VIII-a si ma pregateam de admiterea la liceu.

In fiecare seara, mama ma asculta la cate un comentariu din lista celor pe care le aveam de invatat pentru examenul de admitere.

La un moment dat vine intrebarea fulger:

“Auzi, dar tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”

      Partea nasoala e ca pe vremea aceea nu aveam nicio varianta ajutatoare (fifty/fifty, intreaba publicul sau suna un prieten 🙂 )

Daca tu nu te-ai lovit de aceasta intrebare niciodata, esti un caz fericit. 🙂

Raspunsul meu a fost transant:

“Vreau sa fiu patron!”

      Nu mai stiu exact ce insemna pentru mine a fi patron dar cu siguranta aveam ceva clar in minte.

Reactia mamei a fost una care m-a urmarit mult timp si a durat ceva pana am descoperit cum imi influenta  actiunile mele cand am crescut.

“Baga-ti mintile in cap, invata si ia-ti un serviciu ca mine si ca taica-tu ca sa iti faci o familie si sa ai cu ce sa o intretii” – mi-a zis mama.

Astfel de discutii aparent nevinovate si cu intentii pozitive, pot genera la nivel inconstient convingeri care vor dicta actiunile copilului devenit adult.

Convingerile sunt lucrurile care ne ghideaza majoritatea actiunilor noastre, si asa cum iti spuneam si intr-un articol anterior, ele sunt declansatorul ce se transforma la final in rezultate.

Traseul ce descrie cum ne generam rezultatele, il voi exprima sub forma urmatoare:

Convingeri (care genereaza)-> Ganduri (care genereaza)-> Emotii (care genereaza) -> Comportamente (care genereaza) -> Rezultate

Procesul este unul subtil, rapid si insensizabil la nivel constient.

DAR CUM APAR ACESTE CONVINGERI

  1. AUTORITATEA

Dupa cum iti povesteam intamplarea de mai sus, cuvintele mamei au insemnat mult pentru mine.

Ea era o autoritate in ceea ce privea viitorul meu profesional si consideram ca stie cel mai bine cum se fac lucrurile.

La fel de bine o autoritate poate fi un dascal, un prieten, un preot sau orice alta persoana de care noi consideram ca trebuie sa “ascultam”.

Cand am devenit adult, am avut mult de lucrat cu mine pentru a-mi da demisia si a incepe sa lucrez pe cont propriu.

Aveam frici si de fiecare data cand ma “decideam” sa actionez, apareau fel de fel de scuze sau circumstante sa aman.

De ce?

     Pentru ca aveam o familie de care trebuia sa am grija si in subconstientul meu aveam convingerea ca doar avand un serviciu pot face asta. 🙂

Atunci cand o persoana pe care noi o “inzestram” cu autoritate, ne da sfatul si ne spune ce sa facem, de cele mai multe ori mesajul se inregistreaza ca “doar asa se face”, iar alta varianta nu exista.

  1. REPETITIA

Aici am putea incadra efectul Fake News.

Cum functioneaza mai exact.

Esti bombardat cu stiri diferite, din surse diferite, pe canale de audienta diferite si care au in spate acelasi mesaj.

La un moment dat incepi sa crezi in mesajul promovat, mai ales ca in jurul tau incep si alte persoane cunoscute sa creada in el si mai mult, sa il promoveze.

  1. EMOTIA FOARTE PUTERNICA

Aceasta varianta prin care se creaza o convingere, apare in momentul producerii unui eveniment sau situatii cu un impact emotional maxim.

In acest mod apar fobiile.

Ele sunt in esenta doar o alta Convingere a ta.

Daca ai fost muscat de un caine cand erai mic, ti-ai creat convingerea, bazata pe o emotie foarte puternica de teama sau frica, ca toti cainii sunt periculosi si trebuiesc evitati sub orice forma.

  1. EVENIMENT ANTERIOR

Aceasta metoda poate semana cu cea a unei emotii foarte puternice, pentru ca se bazeaza tot pe ceva ce s-a intamplat in trecut.

Doar ca aici pot aparea si alte situatii.

Sunt acele cazuri cand dupa un esec, persoanele renunta.

Adica au picat un examen auto, au bagat o firma in faliment, au divortat si considera ca de fiecare data se va intampla la fel.

Nu are rost sa mai incerc, pentru ca oricum se va intampla la fel. (posibil sa fi auzit si tu pe cineva facand aceasta afirmatie).

CUM PUTEM SCHIMBA CONVINGERILE?

Este absolut ok sa pastram acele convingeri care ne ajuta si sa le schimbam pe cele limitative.

Este un proces continuu, o convingere care azi ma ajuta, e posibil ca dupa un timp sa ma limiteze si invers.

Atunci cand simti ca ai o convingere ce te impiedica sa evoluezi, primul pas e sa incepi sa o pui sub semnul intrebarii.

Daca incepi sa te intrebi daca ceea ce crezi este universal valabil, daca abosolut toata lumea care ar fi in situatia ta ar vedea lucrurile la fel ca tine, vei incepe sa ii atenuezi din putere.

CARE SUNT METODELE PRIN CARE NE PUTEM SCHIMBA CONVINGERILE

  1. AUTORITATEA

Voi continua exemplul meu si iti voi spune cum mi-am schimbat eu convingerea ca pentru a avea si intretine o familie, trebuie sa fiu musai angajat.

Mama era o autoritate in ceea ce priveste profesia mea, atunci cand aveam 14 ani.

La maturitate si dupa ce am acumulat ceva experienta profesionala, deja intrasem in contact si admiram cu totul alte persoane.

Am intalnit persoane care aveau afaceri si care lucrau pe cont propriu, plecand din aceeasi situatie ca si a mea.

Pur si simplu nu numai ca mi-am dat seama ca se poate, ci am studiat si cum pot face asta.

Cu alte cuvinte, o persoana pe care o consideri autoritate iti poate schimba convingerea care te limiteaza, doar prin simplul sfat sau prin propriul exemplu.

       De fapt nu se intampla altcceva decat se schimba o convingere limitativa cu una productiva.

  1. REPETITIA

De data aceasta nu vorbim de repetitia modului in care s-a format convingerea, ci a contrazicerii convingerii.

Sa dau exemplul vorbitului in public.

Sunt persoane care cred ca nu pot vorbi in public.

De fapt ”nu pot” este o convingere ce ascunde o emotie precum frica, teama.

O metoda de a scapa de aceasta convingere este de a se expune intr-un mod voit vorbitului in public.

In functie de intensitatea emotiei, expunerea se poate face gradual, in fata a 3 persoane, apoi 10, apoi…

In scurt timp convingerea “nu pot sa vorbesc in public” se va schimba in una de genul “nu pot sa vorbesc in public fara emotii” si ulterior va deveni “pot vorbi in public dar uneori am emotii”.

  1. COACHING / PROGRAME TERAPEUTICE

Coaching-ul sau Programe Terapeutice consider ca sunt cele mai rapide metode de a schimba convingerile limitative.

Intr-adevar Coaching-ul a luat amploare si la noi si e foarte bine ca se intampla acest lucru.

Singurul aspect pe care e bine sa il iei in considerare, este sa alegi acea persoana si acel program pe care l-ai studiat in prealabil si consideri cat ti se potriveste ca metoda de abordare.

Motivele principale pentru care sunt cele mai rapide sunt :

  • Esti ghidat de catre altcineva astfel incat tu vei fi implicat exclusiv in rezolvarea problemei
  • Sunt folosite exercitii si metode atent studiate, testate si demonstrat ca functioneaza

In incheiere vreau sa iti spun urmatorul lucru:

Daca te ajuta ceea ce crezi, PASTREAZA!
Daca nu, SCHIMBA!

🙂

     In cazul in care nu te-ai abonat la newsletter si vrei sa primesti articolele urmatoare sau materialele pe care le trimit exclusiv abonatilor, o poti face aici -> Newsletter.

Cu drag,
Cosmin

Ce se afla in spatele comportamentelor oamenilor

Scriam in articolul trecut despre cum ne cream inca din copilarie, comportamente ce se manifesta  la maturitate ca adevarate masti care ne sunt nocive de cele mai multe ori.

In cazul in care ai ratat articolul, il poti citi aici Mastile si fuga de noi insine.

Astazi as vrea sa iti spun ce se intampla de fapt, atunci cand apare acea stare pe care o numim plafonare.

Stii, acele momente cand parca ai o bila legata de picior cand trebuie sa actionezi sau sa iei o decizie importanta pentru tine.

Iti povesteam ca in copilarie nu am excelat la invatatura si mai mereu eram comparat cu ceilalti.

Cand veneam acasa si spuneam ce nota luasem in ziua respectiva, prima intrebare era:

“Ceilalti ce nota au luat?” 🙂

     Toate aceste lucruri se regasesc la maturitate in imaginea de sine si nevoia de validare.

Intrucat am fost invatat sa ma evaluez comparandu-ma cu ceilalti, cand sunt adult imi voi crea un sistem propriu de validare externa, uitand total de sistemul intern de autovalidare.

Ai auzi cu siguranta motto-ul “Gandurile iti creaza realitatea”.

Dar as vrea sa te intreb, cu ce te-a ajutat?

Te intreb asta nu pentru ca nu ar fi adevarat, este perfect adevarat, dar oare ne ajuta?

Iti spun sincer ca pe mine nu m-a ajutat si mai mult decat atat, mi-a creat frustrari cand nu functiona.

Chiar ma intrebam daca nu cumva sunt eu defect. 🙂

Pana am aflat ce lipsea.

O sa iti explic de ce nu functioneaza aceasta zicala, folosindu-ma de o formula.

Chiar daca mi-a placut matematica nu este o astfel de formula, ci una psihologica. 🙂

Motto-ul spune in felul urmator:

Ganduri = Realitate/Rezultate

      Doar privind aceasta formula ne dam seama ca e prea scurta si usoara ca sa functioneze.

De fapt ei ii lipsesc cauza si efectul.

Gandurile noastre nu sunt urmate direct de realitate.

In momentul in care ai un gand, acesta iti genereaza o emotie.

Aceste emotii pot fi pozitive (entuziasm, fericire, bucurie) sau negative (lene, anxietate, sau pur si simplu un disconfort ca nu iti place ceea ce trebuie sa faci).

      Emotiile sunt cele ce iti vor dicta un comportament.

Te vei purta corespunzator emotiei pe care o ai: vei amana, te vei ocupa de orice altceva, sau iti vei asuma riscuri si vei actiona.

Abia dupa ce tu adopti un comportament, iti vei crea realitatea.

De fapt realitatea nu este altceva decat rezultatul comportamentelor noastre.

Prin urmare pentru a-ti crea realitatea, pentru a obtine ceea ce iti doresti ai nevoie sa adopti un comportament potrivit.

Pentru a avea comportamentul potrivit ai nevoie sa simti emotia corespunzatoare, care sa il genereze.

Dar pentru a avea emotia benefica, aceasta trebuie generata de gandul productiv.

Deci am ajuns momentan la formula:

Ganduri -> Emotie -> Comportament -> Realitate/Rezultate

      Dar nu e suficient, inca nu functioneaza.

Din pacate gandurile noastre sunt cele ce ne fac sa resimtim de multe ori acea bila legata de picior, de care iti spuneam la inceput.

Adica imi doresc cu adevarat ceva, dar altceva ma impiedica.

Ma apuc sa “gandesc pozitiv”, dar alte ganduri nu imi dau pace si se aud in capul meu de parca sunt posedat.

De fapt ceea ce se intampla inaintea gandurilor, cauzele care ni le genereaza, sunt lucrurile care produc cu adevarat schimbarile si conduc inconstient la rezultate.

Inaintea gandurilor sunt alte aspecte ce ne influenteaza alegerile, comportamentele si modul in care noi actionam in viata.

Gandurile noastre sunt de fapt rezultatul programarilor noastre.

Neurostiinta si Psihologia au demonstrat ca gandurile noastre sunt programate si vin undeva in proportie de 90-95% din Subconstientul nostru.

Prin urmare formula completa ar fi:

Programari -> Ganduri -> Emotii -> Comportamente -> Realitate/Rezultate

      Programarile  sunt de altfel declansatorul si esenta actiunilor noastre, sunt acele convingeri pe care noi ni le-am creat de-a lungul vietii si pe care ni le-am intarit mai mult sau mai putin cu fiecare experienta pe care am trait-o.

Sunt convingerile pe baza carora actionam, sau care ne sunt ghidaj in momentul in care facem anumite alegeri.

Sunt raspunsurile la acele intrebari de tipul  ”De ce ma port asa cum ma comport? sau De ce tot aman cu toate ca nu imi doresc asta?” pe care ni le punem cand simtim ca parca mergem impotriva noastra.

Posibil sa te intrebi daca ele vin din subconstient si noi nu facem decat sa observam ca au aparut, oare putem face ceva in privinta lor? Oare pot fi ele schimbate?

      Ei bine da 🙂

Iar in articolele urmatoare o sa iti spun cum se instaleaza aceste convingeri si cum le poti schimba.

Bineinteles vorbim de schimbare convingerilor limitative, a celor care ne sunt toxice. 🙂

In cazul in care nu te-ai abonat la newsletter si vrei sa primesti articolele urmatoare sau materialele pe care le trimit exclusiv abonatilor, o poti face aici -> Newsletter.

Cu drag,

Cosmin

Mastile si fuga de noi insine

      Aveam 5 ani cand s-a nascut frate-miu.

Dupa 2 luni ai mei cheama doctorul, eram apatic si stateam doar in mijlocul patului privind in gol.

Cand plangea frate-miu, singura mea reactie era “Vezi ca plange dumnealui”.

Verdictul a fost crunt:

“Doamna, e gelos” 🙂

E o gelozie pe care am trait-o multi, iar acum la maturitate ne chinuim sa umplem golul.

Am crescut, eu fratele mai mare in umbra celui mic.

El era olimpicul, eu ala care nu a luat nicun premiul I. El admiratul, eu cel care primeste o scaltoaca dupa cap cand ia un 5 la mate.

Dar m-am razbunat, l-am izolat de orice anturaj in care eu eram. Il alergam si bateam mai tot timpul cand se tinea dupa mine la joaca.

Mi-am pus o masca si m-am apucat de fumat.

Apoi alta si m-am batut pentru suprematia gastii din cartier.

Mastile functionau si imi aduceau atentia celorlalti atunci cand faceam rele.

Mastile sunt acele comportamente in spatele carora ne ascundem pentru a putea merge mai departe.

Este metoda prin care am invatat sa ne distragem atentia de la probleme, metoda pe care am dezvoltat-o pentru a fugi de suferinta.

Cu totii avem masti mai mult sau mai putin evidente.

Cu cat crestem, cu atat ele sunt perfectionate si ascunse chiar sub forma unor ticuri, hoby-uri, refugiere in munca si chiar a participarii in exces la cursuri de dezvoltare personale.

Nu este ceva anormal, este instictul de supravietuire care ne ajuta sa mergem mai departe.

Doar ca in momentul in care pierdem controlul, ranile emotionale incep sa iasa la suprafata si ne produc depresii, frustrari sau chiar boli fizice.

Cum putem scapa de mastile nocive, care ne dauneaza?

Mastile nu se dau jos, ele cad singure in momentul in care incepem sa vindecam ranile ascunse sub ele.

In momentul in care isi pierde utilitatea, cand nu mai are nimic de ascuns, masca dispare.

Constientizarea

Este esentiala in procesul de (am vrut sa spun vindecare dar nu suntem bolnavi) EVOLUTIE.Ascunderea ranilor este un mecanism pe care ni-l cream in multi ani, timp in care pur si simplu devine parte din viata noastra – ASA SUNT EU.

Cand intrebi un fumator de ce fumeaza, iti va raspunde ca ii place sa fumeze, ca il relaxeaza, sau il ajuta sa se concentreze.

La nivel rational gasim o multime de justificari pentru a ne sustine actiunile si refuzam sa ne uitam la nocivitatea acestor comportamente.

       Constientizarea ca avem un comportament ce ne dauneaza este primul pas catre EVOLUTIE.

Procesul evolutiei incepe cu acceptarea problemei”.
Pur si simplu nu mai fugi de problema, nu te refugiezi in alte lucruri cu speranta ca problema nu mai e acolo cand vei reveni.

Introspectia

Dialogul intern functioneaza perfect, dar atunci cand este unul sincer fata de noi insine.In momentul constientizarii comportamentului sau a credintelor nocive, incepe un proces de introspectie.

De ce, dar de ce si de unde? Oare cum as putea sa…? Oare cum pot schimba…?
Intrebarile sunt cele care largesc orizontul si incep sa sparga negura pentru a vedea lumina.Nu e usor, ne luptam cu un mecanism perfectat in ani de zile si va fi un continuu du-te < – > vino.
Dar procesul a inceput.

Cautarea

Vor fi momente de blocaj, prin care ne este dificil sa gasim solutii de unii singuri, cu resursele pe care le detinem.E momentul in care cautam ajutor din exterior, cautam resursele ce ne lipsesc.

Citim carti, articole si
participam la cursuri dar de data aceasta cu scopul de a gasi resurse la ceea ce nu ne da pace si de care stim ca exista.

Apelam la prieteni sau profesionisti in terapie, coaching sau mentoring.

Acceptarea

Vine momentul in care ajungem la ceea ce a declansat totul, la momentul 0.De multe ori aici se produce un proces greu de explicat in cuvinte. Este un proces care se produce la nivel emotional, e dificil sa il justifici rational.

Gandeste-te ca ajungi la un moment la care nu aveai mentalitatea si experienta din prezent.

Este acel moment din trecut, interpretat prin ochii tai de atunci.
Acum privesti cu alti ochi evenimentul declansator.

Este momentul in care vezi fosta problema , un element care de fapt te-a ajutat sa evoluezi si sa iti dezvolti abilitati pe care altfel nu le dobandeai.

Mai mult decat atat, iti vei da seama ca folosindu-te de ceea ce ai aflat, poti urma mult mai accelerat procesul de evolutie.

Observi ca se produce o eliberare, care in timp duce la o schimbare a ta despre care dupa putin timp vei afirma ca ASA AM FOST MEREU.

Probabil ma voi mai repeta si in viitor cu ce iti voi spune.

       Fuga sau evitarea problemelor si a emotiilor nu rezolva nimic (doar amana sau distrage atentia).

       Acceptarea este dalta suprema data mastii. 🙂

Probabil te-ai recunoscut deja in una din aceste etape, sau poate inca nu ai reusit sa gasesti un context foarte bine definit.

Important este sa stii ca atunci cand ai un comportament ce il consideri nociv tie, poti reveni si vei sti clar in ce etapa te afli si ce va urma.

In articolele urmatoare voi continua povestea mastilor, ce le genereaza mai exact si unde duc ele atunci cand sunt perfectionate si ajungem oameni mari.

      PS: Pentru a primi mai multe articole  asemanatoare, aboneaza-te la newsletter – > http://cosminmanole.ro/newsletter/
Cu drag,
Cosmin

“Hate-ul” nu este despre tine ci despre celalalt

      “Bărbatul nu știe că dedesubt este un șarpe.
Femeia nu știe că pe bărbat îl apasă un bolovan.

Femeia se gândește: ”Voi cădea! Și nu pot să mă cațăr fiindcă șarpele mă va mușca! De ce nu poate bărbatul să își folosească mai mult puterea pentru a mă ridica?!”
Bărbatul se gândește: ”Mă doare atât de tare! Și totuși o trag cât de mult pot! De ce nu încearcă să se cațere mai bine?!”

Morala este: Nu poți vedea presiunea sub care este celălalt, iar celălalt nu poate vedea durerea pe care tu o ai. Așa este viața, indiferent că e vorba de familie, serviciu, realații de iubire, prieteni. Cheia este să încercăm să ne înțelegem reciproc, să învățăm să gândim diferit, să ne punem în pielea celuilalt și să comunicăm mai bine. ”
Sursa: Longford Eye

Nu ma asteptam ca aceasta postare sa primeasca critici sau revolte in randul celor care o vor citi.
Dar nu a fost asa.
Am fost acuzat printre altele ca nu mi-am luat medicamentele sau ca postarea e mai mult sau mai putin o aberatie.

Cu totii avem prezenta mai mult sau mai putin nevoia validarii.
Este motivul pentru care  apare comportamentul de genul “Decat sa esuez, mai bine nu actionez”.

Mi-am dat seama cate idei si cata contributie este inabusita de teama criticilor.
Cum multor persoane le este teama sa isi expuna ideile proprii, care cu siguranta ar fi utile celorlalti.

     Hate-ul nu este despre noi ci despre celalalt.

Esti in momentul in care vrei sa transmiti un mesaj si chiar crezi in ideea ta.

In cap iti apar vocile care iti spun sa stai in banca ta, ca nu are rost sa agiti apele, oricum e o prostie de care ceilalti vor rade.

Uiti ca aceasta banalitate pe care vrei sa o rostesti, poate fi o mina de aur pentru cel care probabil acum se uita in alta parte.

Ajungi sa iti transmiti mesajul si aprecierile incep sa apara.

Ai generat AHA-uri la care nu te asteptai pana in acel moment si simti ca pieptul iti explodeaza de satisfactie.

Dintr-o data apare o ironie, si inca una.

Sunt persoanele care apareau in cosmarul tau, care iti apasa butoanele ce iti spuneau ca habar nu ai despre ce vorbesti si ca esti prea banal.

BUCURA-TE, sunt exact persoanele care aveau nevoie de mesajul tau. ????

Sunt acele persoane carora le-ai apasat butoane sensibile si dureroase.

Cum sa treci peste critica celorlalti, peste hate-ul care inspaimanta oamenii sa se exprime?

Privindu-l pe celalalt si intelegand ca tu esti doar o oglinda pe care el se chinuie cu atata efort sa o evite.

Nu suntem criticati de oricine, ci de acei oameni pentru care suntem reflexia propriei dureri.

Suntem agresati atunci cand generam o lacrima care sterge fardul ce ascunde o rana.

Nimeni nu vrea ca ceilalti sa ne vada cicatricea ascunsa cu atata osteneala.

Agresiunea este doar retusul fardului sub care se afla ranile noastre.

Accepta HATE-UL mai mult decat aprecierea, pentru ca acolo ai plantat o samanta si acum depinde doar de celalalt sa o ingrijeasca.

Misiunea ta este indeplinita. ????

Cu drag,
Cosmin

Unde te vezi peste 5 ani?

       Exista o multime de discutii pe tema intrebarii “Unde te vezi peste 5 ani?”

       Recunosc ca si eu am fost de multe ori pus in dificultate de aceasta intrebare, pana in momentul in care nu mi-am mai propus sa raspund “ce vrea celalalt sa auda”, ci am raspuns exact cum ma vedeam eu peste 5 ani.

      Lucru pe care mi l-am confirmat ca fiind corect, descoperind ce se afla de fapt in spatele intrebarii si care ar trebui sa fie cu adevarat scopul ei.

     Indiferent de care parte a biroului ma aflam, raspunsul la aceasta intrebare a contat cu siguranta, atat pentru mine, cat si pentru partenerul de interviu.

      “Unde te vezi peste 5 ani” este de fapt un exercitiu de imaginatie si este  folosit in procesul de recrutare de catre Keller Williams Realty Inc., cea mai mare franciza imobiliara din lume.

      De ce este atat de important si ce se afla de fapt in spatele acestui exercitiu?

      In realitate, atunci cand face exercitiul cu un candidat, compania este cea care se intervieveaza singura in numele candidatului.

      Cu alte cuvinte, acesta este modul prin care compania se asigura ca poate sustine viziunea si obiectivele unui viitor angajat.

     Daca o persoana are o viziune despre un viitor ideal, pe care compania nu il poate sustine, sau in care nu isi gaseste locul, atunci este usor sa spuna nu.

      Este de fapt un castig pentru ambele parti, pentru ca, astfel, orice nepotriviri viitoare sunt descoperite timpuriu.

     Consider ca inclusiv angajatul castiga pe termen lung, chiar daca pe moment posibil sa nu constientizeze.

      Ce sens are sa te angajezi la o companie la care  nu poti obtine ceea ce tu iti doresti? Ar fi o relatie care oricum nu ar fi de durata ci doar una conjuncturala care s-ar incheia la primul “hop”.

     In ciuda reticentelor care au aparut pentru aceasta intrebare, consider ca daca ea este folosita asa cum trebuie, poate fi un moment unic, contraintuitiv, procesului de recrutare.

     De obicei, companiile angajeaza o persoana pe baza abilitatilor sale, pe care le poate folosi intr-o pozitie care trebuie ocupata acum.

     Odata ce candidatul dezvaluie care este viitorul sau ideal, compania poate stabili daca este vorba de un mariaj fericit. Daca se potrivesc, cele doua parti vor fi mult mai increzatoare si fericite sa se serveasca si sprijine reciproc pentru un viitor comun.

     Daca nu, atunci ambele parti vor merge pe drumuri separate si vor evita pierderile de timp si bani care vin la pachet cu un divort.

      Frumusetea aceastui exercitiu, este ca il poti folosi singur atunci cand ai o idee si nu stii daca sa o pui in practica sau nu, sau vrei sa testezi daca actuala activitate sau angajator, sunt ceea ce iti doresti de fapt.

     Poti citi mai jos acest exercitiu si il poti face singur, dureaza maxim 5 minute, dar este foarte important sa te asiguri ca nu vei fi deranjat si ca iti vei acorda acest timp exclusiv exercitiului. 🙂

     Il poti accesa aici -> TESTUL AEROPORTULUI

      In cazul in care nu este deja abonat la newsletter-ul SmartImpactin cadrul caruia vei plimi materiale exclusive de Leadership si Eficientizare personala, te poti abona aici.

     PS: La abonare, vei primi Gratuit:

  1. Cursul “Teoriile Motivatiei in Leadership”
  2. Ebook-ul “Autocunoasterea in Self Leadership”
  3. Ebook-ul “Psihologia Setarii Obiectivelor”

     Cu drag,

     Cosmin

Sursa ~ Oare o sa zboare? – Pat Flynn~

 

 

Principiul 50-20-30 in Leadership-ul echipei

Citesc zilnic pe canalele de socializare si cele profesionale, citate cu si despre leaderi. Ceea ce ma frapeaza foarte mult sunt in special postarile celor care nu aplica in activitatea profesionala, principiile din mesajele transmise.

Aici vorbim si de organizatiile care au definite Misiunea si Valorile doar din motiv ca “asa se poarta”, dar ceea ce se intampla in realitate nu are nicio legatura cu ce scrie pe hartie sau pe peretii birourilor.

Este posibil ca si tu sa vezi idei de leadership promovate de persoane care stii ca nu le si aplica atunci cand ar trebui.

Dar vorba aia, fa ce zice popa nu ce face popa ????

Analizand lucrurile pe care le aveam de facut atunci cand coordonam echipe, indiferent de domeniul de activitate, mi-am dat seama ca partea cea mai stresanta si definitorie pentru ceea ce urma, era atunci cand trebuia sa inlocuiesc un angajat performant.

Nu ai totdeauna puterea de a pastra un angajat bun si am fost de fiecare data mandru atunci cand unul din oamenii mei faceau pasul catre urmatorul nivel in cariera lor.

Dar ce se intampla cand angajezi un om nou, sunt lucrurile nevazute din leadership, este acel efort care ulterior se transforma in ochii celorlalti norocul pe care l-ai avut ca ai gasit un angajat cu reale calitati profesionale si morale.

Nu totdeauna semnarea contractului de munca vine la pachet cu pregatirea la cele mai inalte standarde ale celui pe care tocmai l-ai angajat.

Coaching-ul si Leadership-ul sunt elementele care trebuiesc folosite la maxim in ceea ce priveste un nou angajat.

Cu cat vei depune mai mult efort la inceput cu atat implicarea ta ca va fi minima in activitatea angajatilor.

Scopul meu principal era sa aduc oamenii sa faca in 10 minute ceea altii faceau in 30. Nu am avut niciodata interesul sa ii fac sa munceasca 8 ore neintrerupt sau sa stea peste program.

Chiar eu em fost genul care spargea usa la ora 18, viata mea personala era mult mai importanta dupa acea ora.

Dar au fost momente cand am stat si pana la orele 22 sau am mers in weekend-uri neplatite la serviciu, cand aveam lucruri urgente de rezolvat.

Principiul care consider ca rezoneaza cel mai mult cu stilul meu de lucru si viziunea pe care o am in ceea ce priveste leadership-ul cu o echipa noua, sau un nou angajat, este principiul 50-20-30.

Imi impart cei 100% din timpul pe care mi-l acord formarii echipei (subliniez ca este modul de lucru in cazul unui nou angajat sau al unei echipe noi) in:

  1. 50% la inceputul formarii

Asa cum un avion consuma cea mai mare energie in momentul decolarii, partea de inceput al formarii unei echipe trebuie sa ocupe cea mai mare parte a timpului unui leader, cea mai mare energie consumata de leader.

O calatorie de succes depinde foarte mult de modul in care este orientata si canalizata energia.

Prin urmare la inceput ma preocup de urmatoarele aspecte:

I)      Clarificarea obiectivului principal

La inceputul calatoriei, folosesc timpul pentru a impartasi cu echipa care vreau sa fie rezultatul.

De cele mai multe ori ne pierdem pentru ca nu vedem imaginea de ansamblu. Asa ca folosesc acest timp pentru a ma asigura ca ne intelegem si avem acelasi scop si anume formarea unei echipe, cu imbinarea punctelor forte ale tuturor membrilor.

II)      Defalcarea obiectivului principal

Pentru a crea o omogenizare a echipei, trebuie creat automatismul colaborarii ai autocunoasterii.

Este momentul in care subliniez importanta sinceritatii si a feedback-ului pentru o colaborare intre membrii echipei atat pe orizontala cat si pe verticala.

Pun mare accent pe calitatea feedback-ului, este lucrul care poate face diferenta intre o echipa omogena sau una ce se va diviza in timp.

III)      Indrumarea

Aici stabilesc de comun acord, ce loc va ocupa fiecare om in echipa, care vor fi sarcinile si responsabilitatile fiecaruia.

In functie de punctele forte ale fiecarui membru, stabilesc sarcinile care ii revin fiecaruia.

Este modul in care se creaza responsabilizarea si se evita conflictele ce pot aparea in timp.

IV)      Resursele

Este momentul in care mai mult ascult, este acea parte in care fiecare membru spune ce asteptari si ce fel de resurse au nevoie.

Scopul meu principal este sa aflu ce au ei nevoie de la mine pentru a da randamentul maxim.

V)      Responsabilizarea

Este momentul sa inmanez stafeta. Le-am oferit ceea ce aveau nevoie pentru a „decola” si au „toate resursele pentru a reusi”.

Important este sa inteleaga foarte bine care este rolul lor in echipa si ca unul din cele mai importante elemente din buna functionare a echipei este comunicarea.

 

  1. 20% la mijlocul timpului pe care ti l-ai acordat

In tot acest timp observ si intervin punctual acolo unde consider. Insa orice interventie pastreaza linia leadership-ului si toate intrebarile sunt de tip coaching.

Cu cat iti consumi o cantitate mare de resurse si energie in perioada de formare a echipei, cu atat implicarea ta ulterioara va fi minima in coordonarea echipei.

Scopul tau principal ca leader este sa formezi alti leaderi, iar atunci cand business-ul functioneaza la fel de bine si in lipsa ta, poti spune ca ai atins succesul.

“Cum il inveti asa il ai” suna un vechi proverb. Prin urmare cum iti vei forma echipa si oamenii, asa va functiona colaborarea in toate proiectele voastre. La urma urmei e mai usor sa previi decat sa combati”.

  1. 30% la sfarsit

Finalul este la fel de important ca si inceputul. La urma urmei aterizarea este dovada faptului ca s-a ajuns cu bine la destinatie.

Este momentul in care se trag concluzii pentru a se evita in viitor eventuale confuzii. In acest moment abordez urmatoarele asptecte:

I)      Ascultarea

Aflu experientele si concluziile lor. Este iarasi momentul in care ascult mai mult, trebuie sa aflu cum vad ei experienta, ce a functionat sau ce trebuie schimbat din punctul lor de vedere.

II)      Generare de resurse

Solutiile la problemele pe care le-au intampinat le cer de la ei. Scopul meu este de a le crea deprinderea de a gasi solutii la fiecare problema, solutii pe care ulterior le dezbatem impreuna.

Prin urmare la fiecare problema semnalata adresez intrebari de genul “Si cum vezi tu o eventuala rezolvare/solutie in aceasta problema/situatie?”

III)      Refacerea traseului

Acest asect se rezuma cu urmatoarele intrebari, pe care le adresez fiecarui membru

Daca ar fi sa faci din nou acest lucru, sa refaci acest traseu, ce ai face diferit?”

“Daca ar fi sa spui un lucru pe care l-ai invatat in aceasta perioada, care ar fi acela?”

IV)      Formarea unui leader

Mi-am dorit intodeauna sa formez alti leaderi, prin urmare pe langa propria observatie, ma intereseaza si ce simt ceilalti.

Prin urmare o intrebare benefica in cee ace priveste pulsul echipei ar fi “Ati simtit ca unul dintre voi a aratat calitati de leader in aceasta perioada?”. In acest moment consider suficient un raspuns de genul nu/da, numele este mai putin relevant.

 

Sunt curios daca ti se pare productiv si aplicabil, principiul 50-20-30 in ceea ce priveste leadership-ul unei echipe noi. ????

 

O zi de impact iti doresc ????

Cosmin Manole