Cum am reușit să mă las de fumat! Psihologia renunțării la fumat.

Cum să scapi de fumat sau de alte vicii sau dependențe!

Cum am reușit să mă las de fumat! Psihologia renunțării la fumat.

Un video în care vorbesc despre cum am reușit să devin nefumător.

Îți împărtășesc cele 3 elemente care mențin comportamentul de a fuma și care îngreunează procesul de renunțare!

Află în video soluțiile care la mine au funcționat și care m-au ajutat să renunț la fumat.

Ce se află de fapt în spatele fumatului și care sunt elementele psihologice care întrețin dependențele?

Curand incepe o nou grupa de NLP Online [LIVE]

Inscrie-te si tu!

>>> https://cosminmanole.ro/curs-nlp/ <<<

Burnout sau strigat interior?

Peste 15 ani am alergat dupa o cariera si bani.

Imi aduc aminte ce bine ma simteam cand primeam o promovare sau cand atingeam un obiectiv professional.

In sfarsit ma vedeau vecinii plecand la cravata la serviciu.

Banii incepusera sa vina, mariri de salariu, bonusuri, care atrageau de la sine admiratia cunoscutilor.

Incet, fara sa imi dau seama, am inceput sa ma trezesc din ce in ce mai greu sa plec la serviciu.

Cand ajungem acasa eram extenuat, adormeam la prima reclama data in timpul filmului de la 8.

Au inceput gandurile

Voi face o schimbare. Mai stau cateva luni si imi dau demisia.”

Imi placea ceea ce fac, dar nu ma mai regaseam, nu mai aveam satisfactii.

Pur si simplu nu mai eram fericit.

Vreau mai mult timp pentru mine, inca putin si imi dau demisia. La inceputul anului voi incepe un proiect pe cont propriu.”

Trece un an, trec doi si de fiecare obiectivul de inceput de an e acelasi

Ma voi ocupa mai mult de mine”

Incep sa imi imbunatatesc scuzele:

“Momentan nu am suficienti bani si mai stau putin pana pun pe picioare proiectul personal.”

Apar conflictele cu sefii, cu colegii. Incep sa nu ma mai regasesc in ceea ce fac.

Parca nici nu mai imi place ce fac, cu toate ca e ceea ce mi-am dorit tot timpul.

“Dar gata, din vara imi dau demisia.”

Este dialogul pe care l-am purtat cu mine 5 ani.

Este dialogul pe care il port sub o forma asemanatoare cu multi dintre prietenii mei.

Este realitatea in care traim si ceea ce a inceput sa para o normalitate.

Ce se intampla de fapt?

Cu siguranta ai avut cel putin un moment in viata cand o parte din tine iti spunea sa faci ceva, dar altceva te oprea.

Acel moment in care simtim nevoia unei schimbari, dar ceva ne impiedica, ne face sa amanam.

Si ajungem in momentul in care aceasta amanare se prelungeste.

Gasim permanent scuze noi si justificari solide pentru a nu lua decizia de a face schimbarea.

Pur si simplu nici macar nu ne concentram pe cum am putea face schimbarea mai usoara, suntem axati in totalitate pe a gasi motive sa continuam ceva ce simtim ca ne face rau.

Ne refugiem mai mult in munca, stam peste program si muncim in weekend.

Si chiar ne justificam actiunile: “Strang bani ca sa renunt si sa ma ocup apoi de mine”.

De fapt nu facem decat sa ignoram partea din noi ce ne spune sa facem o schimbare si alegem sa acordam atentia exclusiv partii care ne tine blocati.

Partea ignorata incepe sa strige – “Hei, sunt aici, asculta ce am de spus”.

Apar migrene, depresii, boli fizice.

Cand auzi voci in cap nu inseamna ca esti posedat, ci doar ca trebuie sa faci o analiza a cine esti, ce esti, cum esti, unde esti.

Imi aduc aminte cum incepuse sa imi cada parul in anumite locuri din cap, moment in care am decis sa fac Zoom Out.

Aveam un mare conflict interior, ofeream atentie exclusiv unei directii, ignorand total acea parte din mine care incerca sa imi spuna ca ma abat de la drumul meu.

Stiu persoane luate cu salvarea noaptea direct de la serviciu, intrucat ajunsesera sa treaca pe acasa fugitiv pentru a face un dus si a-si schimba hainele.

Erau persoane care strigau in interior dupa o relatie, dupa o familie, dar

Daca tot nu am pe nimeni, mai bine stau la munca”.

Apar acele momente in care preferam sa fugim de dorinta noastra reala, in speranta ca atunci cand vom reveni, totul e rezolvat si se intampla de la sine.

Ne ducem in zona noastra familiara, pentru ca acolo suntem deja acceptati si admirati fara a fi judecati.

Ce e conflictul asta interior?

La o analiza superficiala am fi tentati sa spunem ca ne facem singuri rau.

Credem ca ne complacem intr-o situatie toxica cu scopul de a ne autosabota.

Dar ceea ce se intampla e mai simplu decat pare.

Toxicitatea este data si agravata prin simplul fapt ca ignoram total cealalta parte din noi.

Aceasta ignorare duce la aparenta toxicitate a celeilalte.

Este absolut normal sa fim tentati de a merge pe drumul pe care il cunoastem.

Doar ca mergand permanent pe acest drum, incep sa apara gropi, iar acesta incepe sa devina din ce in ce mai greu accesibil.

Ambele drumuri ne duc de fapt catre aceeasi destinatie, doar ca nestiind acest lucru, il vom evita pe cel care este necunoscut inca pentru noi.

Conflictele interioare apar de cele mai multe ori intre partile din noi care in profunzime isi doresc acelasi lucru.

Toate actiunile noastre au scopul de a ne duce catre aceeasi destinatie, insa trebuie sa dam atentie in mod egal tuturor dorintelor noastre.

Cand incepem sa ignoram sau sa sacrificam o parte din noi, acest lucru nu face decat sa ne ingreuneze dumul.

Recapatarea echilibrului este un proces, uneori mai anevoios alteori mai rapid.

Plecand de la ideea ca tot ceea ce facem este pentru a ajunge la destinatie, e momentul sa incepem sa fim mai atenti la noi, la partile noastre interioare.

Sa vedem ce dorinte ne refuzam, ce vise ne innabusim si in ce actiuni ne refugiem.

Sa luam fiecare acest aspect, fiecare aceasta parte si sa o analizam.

Sa nu ignoram nimic in ceea ce ne priveste si sa acordam aceeasi atentie tuturor partilor.

Sa aflam ce ne dorim de fapt, care este destinatia pe care ne-o dorim.

Ok muncesc dar totodata vreau mai mult timp pentru mine.

Vreau sa imi dau demisia, dar  totusi imi place ceea ce fac.

Ia fiecare aspect in parte si intreba-te

Dupa ce ai indeplinit ceea ce iti doresti, ce obtii pentru tine?

Si dupa ce ai obtinut acest lucru, ce altceva mai valoros ai obtinut pentru tine?

Si dupa ce ai obtinut acest lucru, ce altceva si mai valoros ai obtinut pentru tine?

……………………………………..

INTREABA-TE PANA RASPUNSUL VA INCEPE SA SE REPETE.

FA ACEST PROCES CU FIECARE PARTE IN PARTE

Si vei avea o surpriza.

Iti vei da seama ca destinatia este de fapt aceeasi.

Iar acesta este doar inceputul calatoriei. 🙂

Cu drag,

Cosmin

PS: Pentru a primi mai multe articole  asemanatoare, aboneaza-te la newsletter – > http://cosminmanole.ro/newsletter/

Ce te impiedica sa inaintezi -> Convingerile limitative, cum apar si cum le putem schimba

Eram clasa a VIII-a si ma pregateam de admiterea la liceu.

In fiecare seara, mama ma asculta la cate un comentariu din lista celor pe care le aveam de invatat pentru examenul de admitere.

La un moment dat vine intrebarea fulger:

“Auzi, dar tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”

      Partea nasoala e ca pe vremea aceea nu aveam nicio varianta ajutatoare (fifty/fifty, intreaba publicul sau suna un prieten 🙂 )

Daca tu nu te-ai lovit de aceasta intrebare niciodata, esti un caz fericit. 🙂

Raspunsul meu a fost transant:

“Vreau sa fiu patron!”

      Nu mai stiu exact ce insemna pentru mine a fi patron dar cu siguranta aveam ceva clar in minte.

Reactia mamei a fost una care m-a urmarit mult timp si a durat ceva pana am descoperit cum imi influenta  actiunile mele cand am crescut.

“Baga-ti mintile in cap, invata si ia-ti un serviciu ca mine si ca taica-tu ca sa iti faci o familie si sa ai cu ce sa o intretii” – mi-a zis mama.

Astfel de discutii aparent nevinovate si cu intentii pozitive, pot genera la nivel inconstient convingeri care vor dicta actiunile copilului devenit adult.

Convingerile sunt lucrurile care ne ghideaza majoritatea actiunilor noastre, si asa cum iti spuneam si intr-un articol anterior, ele sunt declansatorul ce se transforma la final in rezultate.

Traseul ce descrie cum ne generam rezultatele, il voi exprima sub forma urmatoare:

Convingeri (care genereaza)-> Ganduri (care genereaza)-> Emotii (care genereaza) -> Comportamente (care genereaza) -> Rezultate

Procesul este unul subtil, rapid si insensizabil la nivel constient.

DAR CUM APAR ACESTE CONVINGERI

  1. AUTORITATEA

Dupa cum iti povesteam intamplarea de mai sus, cuvintele mamei au insemnat mult pentru mine.

Ea era o autoritate in ceea ce privea viitorul meu profesional si consideram ca stie cel mai bine cum se fac lucrurile.

La fel de bine o autoritate poate fi un dascal, un prieten, un preot sau orice alta persoana de care noi consideram ca trebuie sa “ascultam”.

Cand am devenit adult, am avut mult de lucrat cu mine pentru a-mi da demisia si a incepe sa lucrez pe cont propriu.

Aveam frici si de fiecare data cand ma “decideam” sa actionez, apareau fel de fel de scuze sau circumstante sa aman.

De ce?

     Pentru ca aveam o familie de care trebuia sa am grija si in subconstientul meu aveam convingerea ca doar avand un serviciu pot face asta. 🙂

Atunci cand o persoana pe care noi o “inzestram” cu autoritate, ne da sfatul si ne spune ce sa facem, de cele mai multe ori mesajul se inregistreaza ca “doar asa se face”, iar alta varianta nu exista.

  1. REPETITIA

Aici am putea incadra efectul Fake News.

Cum functioneaza mai exact.

Esti bombardat cu stiri diferite, din surse diferite, pe canale de audienta diferite si care au in spate acelasi mesaj.

La un moment dat incepi sa crezi in mesajul promovat, mai ales ca in jurul tau incep si alte persoane cunoscute sa creada in el si mai mult, sa il promoveze.

  1. EMOTIA FOARTE PUTERNICA

Aceasta varianta prin care se creaza o convingere, apare in momentul producerii unui eveniment sau situatii cu un impact emotional maxim.

In acest mod apar fobiile.

Ele sunt in esenta doar o alta Convingere a ta.

Daca ai fost muscat de un caine cand erai mic, ti-ai creat convingerea, bazata pe o emotie foarte puternica de teama sau frica, ca toti cainii sunt periculosi si trebuiesc evitati sub orice forma.

  1. EVENIMENT ANTERIOR

Aceasta metoda poate semana cu cea a unei emotii foarte puternice, pentru ca se bazeaza tot pe ceva ce s-a intamplat in trecut.

Doar ca aici pot aparea si alte situatii.

Sunt acele cazuri cand dupa un esec, persoanele renunta.

Adica au picat un examen auto, au bagat o firma in faliment, au divortat si considera ca de fiecare data se va intampla la fel.

Nu are rost sa mai incerc, pentru ca oricum se va intampla la fel. (posibil sa fi auzit si tu pe cineva facand aceasta afirmatie).

CUM PUTEM SCHIMBA CONVINGERILE?

Este absolut ok sa pastram acele convingeri care ne ajuta si sa le schimbam pe cele limitative.

Este un proces continuu, o convingere care azi ma ajuta, e posibil ca dupa un timp sa ma limiteze si invers.

Atunci cand simti ca ai o convingere ce te impiedica sa evoluezi, primul pas e sa incepi sa o pui sub semnul intrebarii.

Daca incepi sa te intrebi daca ceea ce crezi este universal valabil, daca abosolut toata lumea care ar fi in situatia ta ar vedea lucrurile la fel ca tine, vei incepe sa ii atenuezi din putere.

CARE SUNT METODELE PRIN CARE NE PUTEM SCHIMBA CONVINGERILE

  1. AUTORITATEA

Voi continua exemplul meu si iti voi spune cum mi-am schimbat eu convingerea ca pentru a avea si intretine o familie, trebuie sa fiu musai angajat.

Mama era o autoritate in ceea ce priveste profesia mea, atunci cand aveam 14 ani.

La maturitate si dupa ce am acumulat ceva experienta profesionala, deja intrasem in contact si admiram cu totul alte persoane.

Am intalnit persoane care aveau afaceri si care lucrau pe cont propriu, plecand din aceeasi situatie ca si a mea.

Pur si simplu nu numai ca mi-am dat seama ca se poate, ci am studiat si cum pot face asta.

Cu alte cuvinte, o persoana pe care o consideri autoritate iti poate schimba convingerea care te limiteaza, doar prin simplul sfat sau prin propriul exemplu.

       De fapt nu se intampla altcceva decat se schimba o convingere limitativa cu una productiva.

  1. REPETITIA

De data aceasta nu vorbim de repetitia modului in care s-a format convingerea, ci a contrazicerii convingerii.

Sa dau exemplul vorbitului in public.

Sunt persoane care cred ca nu pot vorbi in public.

De fapt ”nu pot” este o convingere ce ascunde o emotie precum frica, teama.

O metoda de a scapa de aceasta convingere este de a se expune intr-un mod voit vorbitului in public.

In functie de intensitatea emotiei, expunerea se poate face gradual, in fata a 3 persoane, apoi 10, apoi…

In scurt timp convingerea “nu pot sa vorbesc in public” se va schimba in una de genul “nu pot sa vorbesc in public fara emotii” si ulterior va deveni “pot vorbi in public dar uneori am emotii”.

  1. COACHING / PROGRAME TERAPEUTICE

Coaching-ul sau Programe Terapeutice consider ca sunt cele mai rapide metode de a schimba convingerile limitative.

Intr-adevar Coaching-ul a luat amploare si la noi si e foarte bine ca se intampla acest lucru.

Singurul aspect pe care e bine sa il iei in considerare, este sa alegi acea persoana si acel program pe care l-ai studiat in prealabil si consideri cat ti se potriveste ca metoda de abordare.

Motivele principale pentru care sunt cele mai rapide sunt :

  • Esti ghidat de catre altcineva astfel incat tu vei fi implicat exclusiv in rezolvarea problemei
  • Sunt folosite exercitii si metode atent studiate, testate si demonstrat ca functioneaza

In incheiere vreau sa iti spun urmatorul lucru:

Daca te ajuta ceea ce crezi, PASTREAZA!
Daca nu, SCHIMBA!

🙂

     In cazul in care nu te-ai abonat la newsletter si vrei sa primesti articolele urmatoare sau materialele pe care le trimit exclusiv abonatilor, o poti face aici -> Newsletter.

Cu drag,
Cosmin

Ce se afla in spatele comportamentelor oamenilor

Scriam in articolul trecut despre cum ne cream inca din copilarie, comportamente ce se manifesta  la maturitate ca adevarate masti care ne sunt nocive de cele mai multe ori.

In cazul in care ai ratat articolul, il poti citi aici Mastile si fuga de noi insine.

Astazi as vrea sa iti spun ce se intampla de fapt, atunci cand apare acea stare pe care o numim plafonare.

Stii, acele momente cand parca ai o bila legata de picior cand trebuie sa actionezi sau sa iei o decizie importanta pentru tine.

Iti povesteam ca in copilarie nu am excelat la invatatura si mai mereu eram comparat cu ceilalti.

Cand veneam acasa si spuneam ce nota luasem in ziua respectiva, prima intrebare era:

“Ceilalti ce nota au luat?” 🙂

     Toate aceste lucruri se regasesc la maturitate in imaginea de sine si nevoia de validare.

Intrucat am fost invatat sa ma evaluez comparandu-ma cu ceilalti, cand sunt adult imi voi crea un sistem propriu de validare externa, uitand total de sistemul intern de autovalidare.

Ai auzi cu siguranta motto-ul “Gandurile iti creaza realitatea”.

Dar as vrea sa te intreb, cu ce te-a ajutat?

Te intreb asta nu pentru ca nu ar fi adevarat, este perfect adevarat, dar oare ne ajuta?

Iti spun sincer ca pe mine nu m-a ajutat si mai mult decat atat, mi-a creat frustrari cand nu functiona.

Chiar ma intrebam daca nu cumva sunt eu defect. 🙂

Pana am aflat ce lipsea.

O sa iti explic de ce nu functioneaza aceasta zicala, folosindu-ma de o formula.

Chiar daca mi-a placut matematica nu este o astfel de formula, ci una psihologica. 🙂

Motto-ul spune in felul urmator:

Ganduri = Realitate/Rezultate

      Doar privind aceasta formula ne dam seama ca e prea scurta si usoara ca sa functioneze.

De fapt ei ii lipsesc cauza si efectul.

Gandurile noastre nu sunt urmate direct de realitate.

In momentul in care ai un gand, acesta iti genereaza o emotie.

Aceste emotii pot fi pozitive (entuziasm, fericire, bucurie) sau negative (lene, anxietate, sau pur si simplu un disconfort ca nu iti place ceea ce trebuie sa faci).

      Emotiile sunt cele ce iti vor dicta un comportament.

Te vei purta corespunzator emotiei pe care o ai: vei amana, te vei ocupa de orice altceva, sau iti vei asuma riscuri si vei actiona.

Abia dupa ce tu adopti un comportament, iti vei crea realitatea.

De fapt realitatea nu este altceva decat rezultatul comportamentelor noastre.

Prin urmare pentru a-ti crea realitatea, pentru a obtine ceea ce iti doresti ai nevoie sa adopti un comportament potrivit.

Pentru a avea comportamentul potrivit ai nevoie sa simti emotia corespunzatoare, care sa il genereze.

Dar pentru a avea emotia benefica, aceasta trebuie generata de gandul productiv.

Deci am ajuns momentan la formula:

Ganduri -> Emotie -> Comportament -> Realitate/Rezultate

      Dar nu e suficient, inca nu functioneaza.

Din pacate gandurile noastre sunt cele ce ne fac sa resimtim de multe ori acea bila legata de picior, de care iti spuneam la inceput.

Adica imi doresc cu adevarat ceva, dar altceva ma impiedica.

Ma apuc sa “gandesc pozitiv”, dar alte ganduri nu imi dau pace si se aud in capul meu de parca sunt posedat.

De fapt ceea ce se intampla inaintea gandurilor, cauzele care ni le genereaza, sunt lucrurile care produc cu adevarat schimbarile si conduc inconstient la rezultate.

Inaintea gandurilor sunt alte aspecte ce ne influenteaza alegerile, comportamentele si modul in care noi actionam in viata.

Gandurile noastre sunt de fapt rezultatul programarilor noastre.

Neurostiinta si Psihologia au demonstrat ca gandurile noastre sunt programate si vin undeva in proportie de 90-95% din Subconstientul nostru.

Prin urmare formula completa ar fi:

Programari -> Ganduri -> Emotii -> Comportamente -> Realitate/Rezultate

      Programarile  sunt de altfel declansatorul si esenta actiunilor noastre, sunt acele convingeri pe care noi ni le-am creat de-a lungul vietii si pe care ni le-am intarit mai mult sau mai putin cu fiecare experienta pe care am trait-o.

Sunt convingerile pe baza carora actionam, sau care ne sunt ghidaj in momentul in care facem anumite alegeri.

Sunt raspunsurile la acele intrebari de tipul  ”De ce ma port asa cum ma comport? sau De ce tot aman cu toate ca nu imi doresc asta?” pe care ni le punem cand simtim ca parca mergem impotriva noastra.

Posibil sa te intrebi daca ele vin din subconstient si noi nu facem decat sa observam ca au aparut, oare putem face ceva in privinta lor? Oare pot fi ele schimbate?

      Ei bine da 🙂

Iar in articolele urmatoare o sa iti spun cum se instaleaza aceste convingeri si cum le poti schimba.

Bineinteles vorbim de schimbare convingerilor limitative, a celor care ne sunt toxice. 🙂

In cazul in care nu te-ai abonat la newsletter si vrei sa primesti articolele urmatoare sau materialele pe care le trimit exclusiv abonatilor, o poti face aici -> Newsletter.

Cu drag,

Cosmin

“Hate-ul” nu este despre tine ci despre celalalt

      “Bărbatul nu știe că dedesubt este un șarpe.
Femeia nu știe că pe bărbat îl apasă un bolovan.

Femeia se gândește: ”Voi cădea! Și nu pot să mă cațăr fiindcă șarpele mă va mușca! De ce nu poate bărbatul să își folosească mai mult puterea pentru a mă ridica?!”
Bărbatul se gândește: ”Mă doare atât de tare! Și totuși o trag cât de mult pot! De ce nu încearcă să se cațere mai bine?!”

Morala este: Nu poți vedea presiunea sub care este celălalt, iar celălalt nu poate vedea durerea pe care tu o ai. Așa este viața, indiferent că e vorba de familie, serviciu, realații de iubire, prieteni. Cheia este să încercăm să ne înțelegem reciproc, să învățăm să gândim diferit, să ne punem în pielea celuilalt și să comunicăm mai bine. ”
Sursa: Longford Eye

Nu ma asteptam ca aceasta postare sa primeasca critici sau revolte in randul celor care o vor citi.
Dar nu a fost asa.
Am fost acuzat printre altele ca nu mi-am luat medicamentele sau ca postarea e mai mult sau mai putin o aberatie.

Cu totii avem prezenta mai mult sau mai putin nevoia validarii.
Este motivul pentru care  apare comportamentul de genul “Decat sa esuez, mai bine nu actionez”.

Mi-am dat seama cate idei si cata contributie este inabusita de teama criticilor.
Cum multor persoane le este teama sa isi expuna ideile proprii, care cu siguranta ar fi utile celorlalti.

     Hate-ul nu este despre noi ci despre celalalt.

Esti in momentul in care vrei sa transmiti un mesaj si chiar crezi in ideea ta.

In cap iti apar vocile care iti spun sa stai in banca ta, ca nu are rost sa agiti apele, oricum e o prostie de care ceilalti vor rade.

Uiti ca aceasta banalitate pe care vrei sa o rostesti, poate fi o mina de aur pentru cel care probabil acum se uita in alta parte.

Ajungi sa iti transmiti mesajul si aprecierile incep sa apara.

Ai generat AHA-uri la care nu te asteptai pana in acel moment si simti ca pieptul iti explodeaza de satisfactie.

Dintr-o data apare o ironie, si inca una.

Sunt persoanele care apareau in cosmarul tau, care iti apasa butoanele ce iti spuneau ca habar nu ai despre ce vorbesti si ca esti prea banal.

BUCURA-TE, sunt exact persoanele care aveau nevoie de mesajul tau. ????

Sunt acele persoane carora le-ai apasat butoane sensibile si dureroase.

Cum sa treci peste critica celorlalti, peste hate-ul care inspaimanta oamenii sa se exprime?

Privindu-l pe celalalt si intelegand ca tu esti doar o oglinda pe care el se chinuie cu atata efort sa o evite.

Nu suntem criticati de oricine, ci de acei oameni pentru care suntem reflexia propriei dureri.

Suntem agresati atunci cand generam o lacrima care sterge fardul ce ascunde o rana.

Nimeni nu vrea ca ceilalti sa ne vada cicatricea ascunsa cu atata osteneala.

Agresiunea este doar retusul fardului sub care se afla ranile noastre.

Accepta HATE-UL mai mult decat aprecierea, pentru ca acolo ai plantat o samanta si acum depinde doar de celalalt sa o ingrijeasca.

Misiunea ta este indeplinita. ????

Cu drag,
Cosmin

Oare o sa functioneze?

 

Cum sa verifici daca ai luat decizia profesionala corecta.

       Salut,

Am revenit la tastatura dupa o perioada in care o raceala a facut ce a vrut cu mine.:)
Stii acea senzatie in care nu ai chef de nimic in afara sa zaci pur si simplu (bineinteles ca sunt barbat si mai amplific starea 🙂 ).

Partea buna este ca am avut o companie care m-a tinut totusi in priza, pe Eric baiatul meu de 2 ani, de la care de altfel cred ca am si luat virusul. Este a doua oara cand iau raceala de la el si de fiecare data eu am fost mai lovit decat el.

In astfel de momente ma intreb de fiecare data daca nu cumva sistemul imunitar e scazut din cauza ca fac ceva gresit in ceea ce priveste misiunea mea.
Sunt studii care au demonstrat ca multe boli apar in momentul in care subconstientul ne atrage atentia ca ne abatem de la drumul nostru.

Ti-as propune sa abordam jocul care a pornit pe canalele de socializare #10YearsChallenge, prin care oamenii sunt provocati sa puna fotografii cu ei la 10 ani diferenta, pentru a observa schimbarile care au avut loc.
Exista si o teorie a conspiratiei prin care se spune ca aceasta provocare are la baza scopul de a colecta informatii ce vor fi folosite intr-un amplu program de recunoastere faciala.

Doar ca eu iti propun sa participi la aceasta provocare dar nu neaparat public, iti propun sa iei 2 fotografii cu tine, una  recenta si una veche de acum 10 ani. Insa in timp ce te vei uita la ele, as vrea sa privesti dincolo de imagine, sa vezi acele schimbari care au aparut in ceea ce priveste omul, persoana care esti tu, mai presus de trasaturile fizice.

Vreau sa iti analizezi drumul, evolutia, de unde ai plecat si unde ai ajuns, care sunt convingerile pe care ti le-ai schimbat si mai ales care sunt realizarile tale si la care nici nu visai in urma cu 10 ani.

Cred ca este un exercitiu pe care am putea sa il facem de fiecare data cand avem ocazia si cu siguranta ne va ajuta in momentele in care avem o cadere, un moment de ratacire sau demoralizare.
Este un exercitiu care cu siguranta iti poate oferi un imbold atunci cand ai mare nevoie de el, pentru ca peste 10 ani, cu siguranta momentele prin care treci acum si care iti par adevarate ziduri, iti vor trezi un zambet pe fata cand ai fi trecut deja peste ele.

In continuare as vrea sa iti ofer un exercitiu, pe care il poti face oricand ai de facut o alegere profesionala, sau atunci cand vrei sa faci o simpla schimbare si nu stii daca ai toate resursele pentru a reusi.

Ti-am oferit in articolul trecut, exercitiul cu Aeroportul (il poti reciti aici – Testul Aeroportului), prin care, folosind imaginatia, mergeai cu o masina a timpului in viitor, pentru a vedea cum arata viata ta EXTRAORDINARA.

De data aceasta vom folosi aceeasi masina a timpului, doar ca vom merge in trecutul nostru.

Este exercitiul prin care am decis ca Leadership-ul este ceea ce as putea face cu adevarat la nivel de excelenta.

O sa il numim “Testul de Istorie”.

O sa urcam in masina noastra a timpului si calatorim in trecut.
Cat de mult in trecut? Depinde. Cand ai avut primul loc de munca?

La testul de istorie, vei scoate la iveala toate locurile de munca, pozitiile pe care le-ai avut sau munca de voluntariat pe care ai facut-o.

Astfel, daca vei aseza cronologic experienta de munca pe care ai avut-o, vei fi capabil sa descoperi anumite tipare interesante despre cine esti si ce functioneaza mai bine pentru tine.

Poate fi asemanator unui CV, doar ca CV-urile sunt plictisitoare si superficiale cand vine vorba de a intelege cine suntem cu adevarat, iar acesta este obiectivul principal al exercitiului, sa aflam cine suntem cu adevarat.

Vei descoperi lucruri pe care acum nu le constientizezi, ce iti place sau ce nu iti place, care sunt punctele forte si cele slabe.
Mai mult decat atat, avantajul este ca nu trebuie sa renunti la ideea schimbarii daca nu se va potrivi cu punctele tale forte sau cu ce iti place sa faci, ci vei sti unde sa lucrezi pentru a combate si a nu fi nevoit sa repari.

Si de aceasta data te-ar ajuta sa notezi cateva lucruri, acele idei esentiale pe care sa le analizezi ulterior. 🙂

Pasul 1

Urmeaza sa ne uitam la diferite experiente din trecutul nostru pentru a complete acest test, dar pentru moment incepem cu prima slujba pe care ai avut-o.

CE: – aici vei nota functia pe care ai avut-o

Pasul 2

Cand: aici vei trece perioada in care ai avut functia trecuta la pasul 1

Pasul 3

Partile pozitive:
Si acum, partea distractiva! Scrie trei raspunsuri la intrebarea urmatoare:

Ce ti-a placut cel mai mult la aceasta slujba?
1.
2.
3.

Pasul 4

Amintirea ta favorita: noteaza o singura amintire preferata legata de aceasta slujba. Poate fi oricat de lunga sau de scurta doresti, oricat e suficient ca sa iti amintesti experienta.

Pasul 5

Partile negative: Aici gandeste-te la ce nu ti-a placut din ceea ce faceai. Ca si mai devreme noteaza-ti trei raspunsuri la urmatoarea intrebare:

Ce anume nu ti-a placut la ceea ce faceai?
1.
2.
3.

Pasul 6

Da o nota: la final, pe baza grilei de mai jos, da o nota acestei experiente in functie de cat de mult ti-a placut in ansamblu:
A – Totul a fost perfect
B – A fost foarte placuta in cea mai mare parte a timpului
C – A fost in regula
D – Nu prea mi-a placut
E – O experienta ingrozitoare

Este interesant cat de multe uitam din ceea ce am facut si cum trecem prin viata fara a ne gandi de ce anume ne place sau displace ceva la povestea noastra de viata.

Acesta este motivul pentru care exercitiul are un impact atat de puternic. Uitandu-ne in urma, putem vedea elementele care, impreuna, formeaza o imagine a ceea ce suntem.

Repeta procesul cu cel putin alte doua experiente. Pot fi alte slujbe, sau lucruri pentru care ai muncit ca sa le obtii.

Dupa ce ai completat informatiile pentru 3-4 experiente, aseaza-le in ordine cronologica in asa fel incat sa le ai pe toate in fata ochilor concomitent.

Observi vreun tipar la ele? Din punct de vedere cronologic, nota pe care le-ai acordat-o a crescut sau a scazut de-a lungul timpului? Daca ar fi sa le arati unui prieten, care crezi ca ar fi prima lui impresie?

Mai jos o sa iti scriu trei intrebari pe care sa ti le pui in legatura cu ceea ce observi.
Nu este nevoie sa notezi nimic de data aceasta, dar gandeste-te bine la ele inainte sa raspunzi.

  1. Ce lucru sau lucruri te motiveaza cel mai mult la munca pe care o faci?
  2. Cat de mult se reflecta raspunsul de la pct.1 in ceea ce faci acum?
  3. In ce fel poate fi transformata munca ta actuala sau viitoare, intr-una care sa iti permita mereu sa te bucuri de ceea ce faci si sa ramai motivat?

Evident ca cea mai importanta intrebare o consider pe cea cu numarul #3, de fapt aici am si vrut sa ajung. 🙂

Ce poti face acum, ar fi o analiza in care sa descoperi daca exista semnale de alarma – dezacorduri semnificative intre ce fel de persoana esti si ceea ce faci sau iti propui sa faci ca activitate profesionala (job, afacere…etc).

In orice caz, indiferent  de raspunsuri si constientizari, foloseste informatiile pe care le-ai descoperit sau poate le stiai si ti le-ai confirmat si asigura-te ca indiferent care este activitatea ta, ea este in acord cu ceea ce functioneaza pentru tine.

Cam atat mi-am propus pentru astazi, ma duc sa imi iau un nurofen si intre timp astept un mesaj de la tine cu parerea despre acest exercitiu.

Sa ne auzim cu bine.

Cu drag,
Cosmin

Unde gresim ca lideri

 

      Posibil sa nu stii acest lucru despre mine, insa sunt un fost absolvent al liceului militar.

Eram pusti, imi placeau avioanele si ma visam pilotand unul. Am facut liceul la vreo 300 KM departare de casa si nu a fost usor pentru un copil la 14 ani, pana am gasit avantajele distantei de casa. (mama nu era zilnic sa ma bata la cap 🙂 )
Ceea ce ma bucura acum este ca nu regret nimic si ca, daca ar fi sa aleg, mi-as alege acelasi traseu. 🙂

Imi aduc aminte cum, prin clasa a XI-a, saream zilnic gardul (era regim de cazarma, se iesea regulamentar doar cu invoire ceruta din timp), cumparam cateva sute de covrigi pe care ii vindeam ulterior in liceu la pret dublu. (clienti erau suficienti tinand cont de calitatea mancarii 🙂 ).
Era un risc pe care mi-l calculasem initial: daca eram prins sarind gardul nu puteau decat sa ma tunda zero  (ceea ce s-a si intamplat de vreo 2 ori), de dat afara nu se punea cazul intrucat aveam pile, provenind dintr-o familie de militari de cariera. 🙂

Pustiul ala a crescut si a constientizat ca militaria nu e de el, asa ca a venit in Bucuresti si a uitat sa mai plece 🙂 (anul acesta am ca obiectiv sa ma mut in Brasov, dar asta e o alta discutie).

In Bucuresti am lucrat inca din facultate, fiind cel care a aprovizionat o perioada caminele studentesti cu frigidere SH.
De fapt era cam bisnita, le luam ieftin si le vindeam mai scump. 🙂

Unde gresim ca lideri?

Provocarile majore au aparut in momentul in care, fara sa imi dau seama, aveam deja cativa ani experienta pe cartea de munca si incepusem si sa fiu promovat in functii de conducere.

A aparut la un moment dat intrebarea “Si acum ce fac?”

Era 2007 si coordonam un departament cu vreo 20 de oameni, iar in 2008 a trebuit sa mai angajez inca 10. Economia bubuia si aveam de munca pana peste cap. Abia tineam pasul cu pregatirea angajatilor noi si coordonarea tuturor membrilor echipei.
Spre sfarsitul lui 2008 am fost promovat pe o alta functie, cu mai putini oameni in subordine dar cu o responsabilitate mult mai mare din punct de vedere financiar. Eram boss, incepusem si eu sa fac business. 🙂

A venit criza

Taieri de costuri, eliminare de bonusuri, concedieri si inchideri puncte de lucru.

A aparut intrebarea “Si eu acum ce fac?

Trebuia sa mentin profitabilitatea cu un numar mai mic de produse si trebuia sa fac tot posibilul sa nu dau niciun motiv sa imi inchida punctul de lucru, sa nu fiu concediat eu sau vreunul din membrii echipei.
Teoretic aveam mai multe variante de a actiona:

  1. Sa ma intereseze doar de realizarea target-ului

Dar in acest caz erau mari sanse ca oamenii sa se demoralizeze. Adica ar fi aparut cu siguranta situatia de genul “Peste tot se da afara si astuia ii arde de target”.
Sa fim seriosi, cine se poate focusa pe treaba cand poate primi in orice moment un telefon de la HR?

  1. Sa ma gandesc doar la mine si cum sa imi pastrez eu job-ul

Dar cu siguranta nu as fi putut face eu toate activitatile. La urma urmei cand angajatii si-ar fi dat seama ca imi pasa doar de mine, nu si-ar mai fi dat niciun interes.
Aici imi vine in minte un motto: “Oamenilor nu le pasa cat de multe stii, pana nu le arati cat de mult iti pasa”.

  1. Sa imi asigur echipa ca nimeni nu va fi dat afara

Caz in care, pe langa faptul ca nu ar fi fost adevarat, intrucat nu eu decideam asta, oamenii nu ar fi inteles ca pentru a se intampla asta trebuie sa dam 100% pentru a ne face treaba corect.
Erau mari riscurile ca ei sa nu inteleaga de ce trebuie sa turam motoarele mai mult decat pana in acel moment si sa facem lucruri total diferite de cele obisnuite.

Cum am procedat?

Avantajul a fost (de fapt cred ca mai mult inspiratie sau inconstienta chiar) ca m-am gandit mai putin la cum sa imi pastrez “scaunul” si mai mult cum sa ii adun pe oameni in jurul meu si sa ne construim acelasi obiectiv – SA NU FIM DATI AFARA. (as fi ipocrit sa spun ca ma gandeam la business).

A fost de fapt metoda prin care am gasit un scop comun atat pentru echipa cat si pentru motivatia individuala. Consecinta a fost ca, pentru atingerea scopului comun, fiecare a inteles ca nu se poate decat in echipa si doar in aceeasi directie.

Intamplator sau nu, profitabilitatea si business-ul au mers foarte bine si dupa mult timp mi-am dat seama ca asta a fost doar o consecinta a deciziei de a stabili un obiectiv la care a aderat toata echipa – SA NU FIM DATI AFARA.

Ideea e ca daca m-as fi concentrat doar pe mine ca individ, sau doar pe obiectivul de a-mi pastra “scaunul”, sau doar pe echipa, punand biciul pe ei ca sa munceasca si sa imi scape scaunul, nu cred ca as fi reusit sa am rezultate.

Consider ca adevaratul Leadership se afla la intersectia celor 3 elemente: obiectiv, echipa, individ.

Curs “Action Centred Leadership”
~Acreditat de Adair International~

In luna martie voi sustine in Bucuresti cursul certificat “Action Centred Leadership”, care este abordarea de Leadership care nu numai ca mi-a oferit raspunsurile la intrebarile “De ce au functionat sau nu anumite decizii in cariera mea”, dar ma ajuta si in prezent in calitate de antreprenor.

De ce?

Pentru ca are o abordare bazata pe intersectia celor 3 domenii asupra careia orice lider ar trebui sa isi indrepte atentia:

  1. Obiectiv
  2. Echipa
  3. Individ

Mai mult de atat, este o abordare care are aplicabilitate in orice domeniu, inclusiv in viata privata (eu aplic aceasta abordare chiar si in parentingul cu cel mic).

Care este structura cursului?

Este un curs interactiv și practic, ce facilitează înțelegerea ușoară a tuturor conceptelor metodei de Leadership Orientat spre Acțiune, abordând leadershipul atât din perspectiva rațională cât și a inteligenței emoționale și a laturei creative.

Abordări în leadership:

  • Leadership bazat pe calități personale
  • Leadership Situațional
  • Leadership Funcțional

      Nevoi comune pentru task, echipă și individ – Cele 3 cercuri

Funcțiile leadership-ului

  • Definiție, planificare, briefing, control, suport, motivare, evaluare și oferirea unui exemplu de urmat

     Rolul Liderului

Teorii motivaționale satelit:

  • Maslow
  • Hersberg
  • Mc Gregor
  • Tannenbaum &Schimdt
  • Motivarea din perspectiva lui John Adair

Cu alte cuvinte abordeaza toate lucrurile importante pentru un lider, indiferent de domeniul de activitate: Motivatie, Self Leadership, Leadership-ul Echipei, Atingerea Obiectivelor.
Mai multe informatii poti gasi aici.

Cu drag,
Cosmin

Testul Aeroportului

      Este un exercitiu de imaginatie, nu are raspunsuri eronate si nu poti da gres.
      Indiferent care va fi rezultatul, vei fi castigat, pentru ca vei intelege mai bine de ce faci ceea ce faci si modul in care activitatea ta are loc in viata ta.

 

Pasul 1 

       O sa il numim “Testul Aeroportului” si hai sa presupunem ca te urci intr-o masina a timpului si te-ai teleportat cinci ani mai tarziu in viitor.

 

       Te afli in aeroport.
      In timp ce stai la terminalul tau, asteptand urmatorul zbor, simti cum te bate cineva pe umar. Te intorci si pe fata iti apare un zambet urias, pe masura ce-ti recunosti un vechi prieten din scoala.

      “Mi s-a parut mie ca te vad!”, exclama prietenul tau,
      “A trecut atata vreme de cand nu ne-am mai intalnit!”.
       “Asa e”, spui din toata inimica.

      Pentru ca mai e ceva timp pana la imbarcare, hotarati amandoi sa povestiti la o cafea ce ati mai facut in toti acesti ani. In timp ce va asezati la masa, prietenul tau te intreaba:
      “Si cum merg lucrurile? Cum mai e viata ta?

      Tu raspunzi “EXTRAORDINARA.
      Viata mea nu ar putea fi mai buna de atat”. Si chiar asa e in realitate.

      Acum vine intrebarea-cheie:

      Ce se intampla in viata ta in cinci ani de acum incolo care te determina sa spui acest lucru, ca este EXTRAORDINARA?

       Nici macar nu te gandi la activitatea ta, la ceea ce faci in prezent.
      Doar fa o calatorie repede in viitor si gandeste-te cu adevarat in ce fel viata ta si lucrurile care conteaza cel mai mult pentru tine, ar putea fi extraordinare in acel moment.

       Acum prietenul tau te intreaba, ca orice prieten bun,
      ” E minunat, ma bucur super mult pentru tine. Zi-mi mai multe, te rog. Ce se intampla acum incat e atat de bine?”

Pasul 2

       Acum ia hartia pe care te-am rugat sa o pregatesti, imparte-o in 4 cadrane si fiecarui cadran atribuie-i o categorie, un domeniu care conteaza in viata ta.

 

      O sa iti dau cateva exemple, posibil sa fie si pentru tine valabile, dar cu siguranta tu vei sti care sunt acele domenii importante pentru tine:

Familia
Profesia
Banii
Sanatatea
Liberatea
Calatoriile
etc.

       Tu alege 4 domenii importante pentru tine si scrie-le pe foaia de hartie, cate unul in fiecare dintre cele patru cadrane.

Pasul 3 

        Acum vine partea distractiva! 🙂

 

      Pentru fiecare din aceste 4 categorii ale vietii tale, vei scrie cat de multe exemple poti despre ce ai vrea sa se intample in urmatorii cinci ani care sa te faca sa spui ca viata este extraordinara.

      Nu te gandi la aceste exemple ca la o “lista de dorinte” sau o insiruire de visuri.
      Nici nu iti face probleme cu ce trebuie sa faci pentru a ajunge acolo, momentan ne limitam la a le nota. In acest exercitiu de imaginatie, ceea ce notezi este cum va arata realitatea ta in cinci ani de acum incolo.

      Daca intampini dificultati, incearca sa iti imaginezi ca prietenul tau te intreaba “ce altceva se mai intampla care are legatura cu asta?”.

      Pe masura ce faci exercitiul, concentreaza-te pe o singura categorie o data, fara a le lua intr-o ordine anume.

      Ok….acum poti sa iei o pauza in a mai citi si concentreaza-te in a completa cadranele, revino cand ai terminat. 🙂

      Daca citesti aceste randuri, se presupune ca ai completat cele 4 cadrane :). Aceasta foaie de hartie defineste cine vrei sa devii si reprezinta punctul de plecare pentru cateva decizii pe care le vei lua de acum inainte.

      Acest exercitiu este cel care pe mine ma ajuta sa validez multe din lucrurile pe care le fac deja si calea pe care imi doresc sa o urmez.

Pasul 4 

      Intrebarea pe care ti-o poti adresa acum, in timp ce te uiti peste notite, este “Ceea ce faci acum, ideile pe care le ai,activitatea pe care o desfasori TE CONDUC catre viata EXTRAORDINARA, de peste 5 ani?”

 

      Recunosc ca ma abtin cu greu din a ma limita la aceasta singura intrebare, dar sunt convins ca iti mai poti adresa singur acele intrebari care conteaza pentru tine si cred ca se poate observa si de unde sau cum ne putem lua motivatia interna. 🙂 (eu de acolo mi-o iau, de peste 5 ani cu viata EXTRAORDINARA)

      Momentan iti propun sa lasam asa acest exercitiu, rezultatele lui si constinetizarile aparute acum sau care vor apare mai tarziu, pentru a-si face efectul, pentru a se aseza. Cu siguranta in perioada urmatoare iti vei aduce aminte de el si te mai poti uita pe hartia cu notite.

 
     Cu drag,
     Cosmin

 

 

Unde te vezi peste 5 ani?

       Exista o multime de discutii pe tema intrebarii “Unde te vezi peste 5 ani?”

       Recunosc ca si eu am fost de multe ori pus in dificultate de aceasta intrebare, pana in momentul in care nu mi-am mai propus sa raspund “ce vrea celalalt sa auda”, ci am raspuns exact cum ma vedeam eu peste 5 ani.

      Lucru pe care mi l-am confirmat ca fiind corect, descoperind ce se afla de fapt in spatele intrebarii si care ar trebui sa fie cu adevarat scopul ei.

     Indiferent de care parte a biroului ma aflam, raspunsul la aceasta intrebare a contat cu siguranta, atat pentru mine, cat si pentru partenerul de interviu.

      “Unde te vezi peste 5 ani” este de fapt un exercitiu de imaginatie si este  folosit in procesul de recrutare de catre Keller Williams Realty Inc., cea mai mare franciza imobiliara din lume.

      De ce este atat de important si ce se afla de fapt in spatele acestui exercitiu?

      In realitate, atunci cand face exercitiul cu un candidat, compania este cea care se intervieveaza singura in numele candidatului.

      Cu alte cuvinte, acesta este modul prin care compania se asigura ca poate sustine viziunea si obiectivele unui viitor angajat.

     Daca o persoana are o viziune despre un viitor ideal, pe care compania nu il poate sustine, sau in care nu isi gaseste locul, atunci este usor sa spuna nu.

      Este de fapt un castig pentru ambele parti, pentru ca, astfel, orice nepotriviri viitoare sunt descoperite timpuriu.

     Consider ca inclusiv angajatul castiga pe termen lung, chiar daca pe moment posibil sa nu constientizeze.

      Ce sens are sa te angajezi la o companie la care  nu poti obtine ceea ce tu iti doresti? Ar fi o relatie care oricum nu ar fi de durata ci doar una conjuncturala care s-ar incheia la primul “hop”.

     In ciuda reticentelor care au aparut pentru aceasta intrebare, consider ca daca ea este folosita asa cum trebuie, poate fi un moment unic, contraintuitiv, procesului de recrutare.

     De obicei, companiile angajeaza o persoana pe baza abilitatilor sale, pe care le poate folosi intr-o pozitie care trebuie ocupata acum.

     Odata ce candidatul dezvaluie care este viitorul sau ideal, compania poate stabili daca este vorba de un mariaj fericit. Daca se potrivesc, cele doua parti vor fi mult mai increzatoare si fericite sa se serveasca si sprijine reciproc pentru un viitor comun.

     Daca nu, atunci ambele parti vor merge pe drumuri separate si vor evita pierderile de timp si bani care vin la pachet cu un divort.

      Frumusetea aceastui exercitiu, este ca il poti folosi singur atunci cand ai o idee si nu stii daca sa o pui in practica sau nu, sau vrei sa testezi daca actuala activitate sau angajator, sunt ceea ce iti doresti de fapt.

     Poti citi mai jos acest exercitiu si il poti face singur, dureaza maxim 5 minute, dar este foarte important sa te asiguri ca nu vei fi deranjat si ca iti vei acorda acest timp exclusiv exercitiului. 🙂

     Il poti accesa aici -> TESTUL AEROPORTULUI

      In cazul in care nu este deja abonat la newsletter-ul SmartImpactin cadrul caruia vei plimi materiale exclusive de Leadership si Eficientizare personala, te poti abona aici.

     PS: La abonare, vei primi Gratuit:

  1. Cursul “Teoriile Motivatiei in Leadership”
  2. Ebook-ul “Autocunoasterea in Self Leadership”
  3. Ebook-ul “Psihologia Setarii Obiectivelor”

     Cu drag,

     Cosmin

Sursa ~ Oare o sa zboare? – Pat Flynn~

 

 

Principiul 50-20-30 in Leadership-ul echipei

Citesc zilnic pe canalele de socializare si cele profesionale, citate cu si despre leaderi. Ceea ce ma frapeaza foarte mult sunt in special postarile celor care nu aplica in activitatea profesionala, principiile din mesajele transmise.

Aici vorbim si de organizatiile care au definite Misiunea si Valorile doar din motiv ca “asa se poarta”, dar ceea ce se intampla in realitate nu are nicio legatura cu ce scrie pe hartie sau pe peretii birourilor.

Este posibil ca si tu sa vezi idei de leadership promovate de persoane care stii ca nu le si aplica atunci cand ar trebui.

Dar vorba aia, fa ce zice popa nu ce face popa ????

Analizand lucrurile pe care le aveam de facut atunci cand coordonam echipe, indiferent de domeniul de activitate, mi-am dat seama ca partea cea mai stresanta si definitorie pentru ceea ce urma, era atunci cand trebuia sa inlocuiesc un angajat performant.

Nu ai totdeauna puterea de a pastra un angajat bun si am fost de fiecare data mandru atunci cand unul din oamenii mei faceau pasul catre urmatorul nivel in cariera lor.

Dar ce se intampla cand angajezi un om nou, sunt lucrurile nevazute din leadership, este acel efort care ulterior se transforma in ochii celorlalti norocul pe care l-ai avut ca ai gasit un angajat cu reale calitati profesionale si morale.

Nu totdeauna semnarea contractului de munca vine la pachet cu pregatirea la cele mai inalte standarde ale celui pe care tocmai l-ai angajat.

Coaching-ul si Leadership-ul sunt elementele care trebuiesc folosite la maxim in ceea ce priveste un nou angajat.

Cu cat vei depune mai mult efort la inceput cu atat implicarea ta ca va fi minima in activitatea angajatilor.

Scopul meu principal era sa aduc oamenii sa faca in 10 minute ceea altii faceau in 30. Nu am avut niciodata interesul sa ii fac sa munceasca 8 ore neintrerupt sau sa stea peste program.

Chiar eu em fost genul care spargea usa la ora 18, viata mea personala era mult mai importanta dupa acea ora.

Dar au fost momente cand am stat si pana la orele 22 sau am mers in weekend-uri neplatite la serviciu, cand aveam lucruri urgente de rezolvat.

Principiul care consider ca rezoneaza cel mai mult cu stilul meu de lucru si viziunea pe care o am in ceea ce priveste leadership-ul cu o echipa noua, sau un nou angajat, este principiul 50-20-30.

Imi impart cei 100% din timpul pe care mi-l acord formarii echipei (subliniez ca este modul de lucru in cazul unui nou angajat sau al unei echipe noi) in:

  1. 50% la inceputul formarii

Asa cum un avion consuma cea mai mare energie in momentul decolarii, partea de inceput al formarii unei echipe trebuie sa ocupe cea mai mare parte a timpului unui leader, cea mai mare energie consumata de leader.

O calatorie de succes depinde foarte mult de modul in care este orientata si canalizata energia.

Prin urmare la inceput ma preocup de urmatoarele aspecte:

I)      Clarificarea obiectivului principal

La inceputul calatoriei, folosesc timpul pentru a impartasi cu echipa care vreau sa fie rezultatul.

De cele mai multe ori ne pierdem pentru ca nu vedem imaginea de ansamblu. Asa ca folosesc acest timp pentru a ma asigura ca ne intelegem si avem acelasi scop si anume formarea unei echipe, cu imbinarea punctelor forte ale tuturor membrilor.

II)      Defalcarea obiectivului principal

Pentru a crea o omogenizare a echipei, trebuie creat automatismul colaborarii ai autocunoasterii.

Este momentul in care subliniez importanta sinceritatii si a feedback-ului pentru o colaborare intre membrii echipei atat pe orizontala cat si pe verticala.

Pun mare accent pe calitatea feedback-ului, este lucrul care poate face diferenta intre o echipa omogena sau una ce se va diviza in timp.

III)      Indrumarea

Aici stabilesc de comun acord, ce loc va ocupa fiecare om in echipa, care vor fi sarcinile si responsabilitatile fiecaruia.

In functie de punctele forte ale fiecarui membru, stabilesc sarcinile care ii revin fiecaruia.

Este modul in care se creaza responsabilizarea si se evita conflictele ce pot aparea in timp.

IV)      Resursele

Este momentul in care mai mult ascult, este acea parte in care fiecare membru spune ce asteptari si ce fel de resurse au nevoie.

Scopul meu principal este sa aflu ce au ei nevoie de la mine pentru a da randamentul maxim.

V)      Responsabilizarea

Este momentul sa inmanez stafeta. Le-am oferit ceea ce aveau nevoie pentru a „decola” si au „toate resursele pentru a reusi”.

Important este sa inteleaga foarte bine care este rolul lor in echipa si ca unul din cele mai importante elemente din buna functionare a echipei este comunicarea.

 

  1. 20% la mijlocul timpului pe care ti l-ai acordat

In tot acest timp observ si intervin punctual acolo unde consider. Insa orice interventie pastreaza linia leadership-ului si toate intrebarile sunt de tip coaching.

Cu cat iti consumi o cantitate mare de resurse si energie in perioada de formare a echipei, cu atat implicarea ta ulterioara va fi minima in coordonarea echipei.

Scopul tau principal ca leader este sa formezi alti leaderi, iar atunci cand business-ul functioneaza la fel de bine si in lipsa ta, poti spune ca ai atins succesul.

“Cum il inveti asa il ai” suna un vechi proverb. Prin urmare cum iti vei forma echipa si oamenii, asa va functiona colaborarea in toate proiectele voastre. La urma urmei e mai usor sa previi decat sa combati”.

  1. 30% la sfarsit

Finalul este la fel de important ca si inceputul. La urma urmei aterizarea este dovada faptului ca s-a ajuns cu bine la destinatie.

Este momentul in care se trag concluzii pentru a se evita in viitor eventuale confuzii. In acest moment abordez urmatoarele asptecte:

I)      Ascultarea

Aflu experientele si concluziile lor. Este iarasi momentul in care ascult mai mult, trebuie sa aflu cum vad ei experienta, ce a functionat sau ce trebuie schimbat din punctul lor de vedere.

II)      Generare de resurse

Solutiile la problemele pe care le-au intampinat le cer de la ei. Scopul meu este de a le crea deprinderea de a gasi solutii la fiecare problema, solutii pe care ulterior le dezbatem impreuna.

Prin urmare la fiecare problema semnalata adresez intrebari de genul “Si cum vezi tu o eventuala rezolvare/solutie in aceasta problema/situatie?”

III)      Refacerea traseului

Acest asect se rezuma cu urmatoarele intrebari, pe care le adresez fiecarui membru

Daca ar fi sa faci din nou acest lucru, sa refaci acest traseu, ce ai face diferit?”

“Daca ar fi sa spui un lucru pe care l-ai invatat in aceasta perioada, care ar fi acela?”

IV)      Formarea unui leader

Mi-am dorit intodeauna sa formez alti leaderi, prin urmare pe langa propria observatie, ma intereseaza si ce simt ceilalti.

Prin urmare o intrebare benefica in cee ace priveste pulsul echipei ar fi “Ati simtit ca unul dintre voi a aratat calitati de leader in aceasta perioada?”. In acest moment consider suficient un raspuns de genul nu/da, numele este mai putin relevant.

 

Sunt curios daca ti se pare productiv si aplicabil, principiul 50-20-30 in ceea ce priveste leadership-ul unei echipe noi. ????

 

O zi de impact iti doresc ????

Cosmin Manole