𝐓𝐮 𝐭̦𝐢-𝐚𝐢 𝐠𝐚̆𝐬𝐢𝐭 𝐃𝐄 𝐂𝐄-𝐮𝐥?

Bine te-am găsit,

Scriu aceste rânduri până se trezește cea mică, așa că o să ĂŽncep direct…

𝐂𝐚𝐫𝐞 𝐞 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐭𝐞 𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐢 𝐝𝐢𝐦𝐢𝐧𝐞𝐚𝐭̦𝐚 𝐜𝐮 𝐞𝐧𝐭𝐮𝐳𝐢𝐚𝐬𝐦 𝐝𝐢𝐧 𝐩𝐚𝐭?

Întâlnesc destul de des in ședințele de coaching 𝐛𝐥𝐨𝐜𝐚𝐣𝐮𝐥 𝐥𝐞𝐠𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐠𝐚̆𝐬𝐢𝐫𝐞𝐚:

✅𝐯𝐨𝐜𝐚𝐭̦𝐢𝐞𝐢,
✅𝐩𝐚𝐬𝐢𝐮𝐧𝐢𝐢,
✅𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞𝐢,
✅𝐦𝐨𝐭𝐢𝐯𝐚𝐭̦𝐢𝐞𝐢,
✅𝐩𝐞𝐫𝐬𝐞𝐯𝐞𝐫𝐞𝐧𝐭̦𝐞𝐢…
𝐟𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐯𝐞𝐦 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐬̦𝐢 𝐛𝐥𝐨𝐜𝐚𝐣𝐮𝐥 𝐧𝐨𝐬𝐭𝐫𝐮.

Știu cum e, personal am depus mult efort si am trecut prin multe frustrări când mi-am lăsat job-ul de la bancă pentru a-mi urma ce atunci părea pasiunea vieții (cursuri de educație financiară pentru copii).

Îmi aduc aminte că nu mai aveam salariu și nu reușeam să închei niciun contract din care să încasez și eu ceva bănuți.🤕

Mă îmbărbătam singur cu toate citatele motivaționale și principiile pe care le învățasem pe la cursuri, dar degeaba.

După vreo 3 luni am început să imi caut de muncă, simțeam că eșecul vieții imi bătuse in ușă.😒

Norocul a fost că intre timp Începusem să merg la un coach.

Ușor, lucrând cu mine, liniștea si calmul s-au instalat în interiorul meu. Odată cu venirea lor a început să dispară disperarea ce parcă mă stăpânise până atunci.

Simțeam in sfârșit ceva ce uitasem cum era… 𝐄𝐂𝐇𝐈𝐋𝐈𝐁𝐑𝐔𝐋.

Tocmai Începuse un proces de schimbare interioară, de a deveni cel ce aveam nevoie sa devin.

Au început să vină răspunsuri și să obțin claritate cu privire la 𝐜𝐞 𝐯𝐫𝐞𝐚𝐮 𝐞𝐮 (𝐧𝐮 𝐜𝐞𝐢𝐥𝐚𝐥𝐭̦𝐢) 𝐜𝐮 𝐚𝐝𝐞𝐯𝐚̆𝐫𝐚𝐭.

💸𝐀𝐮 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭 𝐬𝐚̆ 𝐯𝐢𝐧𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐛𝐚𝐧𝐢𝐢.
Si nu s-au oprit de atunci.

𝐃𝐚𝐫 𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐞𝐮.✌️

In zadar alergăm după bani, carieră, antreprenoriat dacă in prealabil 𝐧𝐮 𝐧𝐞 𝐢̂𝐧𝐠𝐫𝐢𝐣𝐢𝐦 𝐝𝐞 𝐞𝐜𝐡𝐢𝐥𝐢𝐛𝐫𝐮𝐥 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫.

Cât de des te întrebi 𝐝𝐞 𝐜𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐢 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐢, 𝐝𝐞 𝐜𝐞 𝐯𝐫𝐞𝐢 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐯𝐫𝐞𝐢?

▶️𝐂𝐚𝐫𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐮 𝐚𝐝𝐞𝐯𝐚̆𝐫𝐚𝐭 𝐛𝐞𝐧𝐞𝐟𝐢𝐜𝐢𝐮𝐥 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐢̂𝐥 𝐚𝐢?
▶️𝐂𝐚̂𝐧𝐝 𝐨𝐛𝐭̦𝐢𝐢 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐛𝐞𝐧𝐞𝐟𝐢𝐜𝐢𝐮, 𝐜𝐞 𝐨𝐛𝐭̦𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐟𝐚𝐩𝐭 𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐮𝐬 𝐝𝐞 𝐞𝐥 𝐬̦𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐫𝐨𝐬 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐢𝐧𝐞?
▶️𝐂𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐚𝐥𝐞𝐥𝐞 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐫𝐢 𝐜𝐞-𝐭̦𝐢 𝐯𝐨𝐫 𝐟𝐢 𝐬𝐚𝐭𝐢𝐬𝐟𝐚̆𝐜𝐮𝐭𝐞 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐯𝐞𝐢 𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐥𝐚 𝐜𝐚𝐩𝐚̆𝐭 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐭̦𝐢-𝐚𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐮𝐬?

Mi-aș dori sincer sa îți fie de folos aceste întrebări, pe care ți le transmit din propriul meu proces interior.

𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐮𝐫𝐢𝐨𝐬, 𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐳𝐮𝐥 𝐭𝐚̆𝐮 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐚𝐥𝐚 𝐭𝐚 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐭𝐞 𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐢 𝐝𝐢𝐦𝐢𝐧𝐞𝐚𝐭̦𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐩𝐚𝐭?

Te îmbrățișez cu drag,
Cosmin

Frica de a fi judecat sau nevoia de a fi acceptat?

M𝐢𝐞 𝐭𝐞𝐚𝐦𝐚 𝐜𝐚 𝐨 𝐬𝐚 𝐦𝐚 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐢

O frică modernă care imbraca o mulțime de forme in ziua de azi.

𝐅𝐑𝐈𝐂𝐀 𝐃𝐄 𝐀 𝐅𝐈 𝐉𝐔𝐃𝐄𝐂𝐀𝐓

Imi e frica sa nu fiu judecat daca:

>p𝐨𝐬𝐭𝐞𝐳 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐧a𝐥𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞,

>𝐯𝐨𝐫𝐛𝐞𝐬𝐜 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐭𝐫𝐚𝐮𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐞𝐥𝐞,

>𝐢𝐧𝐜𝐞𝐫𝐜 𝐨 𝐚𝐟𝐚𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐨𝐧𝐥𝐢𝐧𝐞,

>𝐯𝐨𝐫𝐛𝐞𝐬𝐜 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐜𝐮 𝐜𝐞 𝐦𝐚 𝐨𝐜𝐮𝐩,

>𝐬𝐩𝐮𝐧 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐯𝐚𝐧𝐝…

(lista cred ca poate fi continuata cu cel putin 2-3 experiente personale)

Si sa fim seriosi, traim ĂŽntr-o perioada care faciliteaza aparitia unei asemenea frici.

Astazi o sa vorbesc despre

𝐅𝐑𝐈𝐂𝐀 𝐃𝐄 𝐀 𝐅𝐈 𝐉𝐔𝐃𝐄𝐂𝐀𝐓 𝐂𝐀 𝐒𝐔𝐍𝐓 𝐃𝐈𝐅𝐄𝐑𝐈𝐓

Daca recitesti exemplele de frici de mai sus, vei vedea ca sub o forma sau alta, toate fac parte din aceasta frica de a fi diferit

De a fi gras, cu coșuri, slab, singur sau chel…

Aceasta frica nu face decat sa declanseze un comportament, 𝐮𝐧 𝐦𝐞𝐜𝐚𝐧𝐢𝐬𝐦 𝐝𝐞 𝐚𝐩𝐚𝐫𝐚𝐫𝐞, o masca pe care ne-o punem:

Renunt
Aman
Devin agresor
Devin victima

……..

𝐂𝐨𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐟𝐚𝐩𝐭 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐯𝐢𝐳𝐢𝐛𝐢𝐥𝐞 𝐬𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐯𝐞𝐦 𝐢𝐦𝐩𝐫𝐞𝐬𝐢𝐚 𝐜𝐚 𝐞 𝐜𝐚𝐮𝐳𝐚 𝐚 𝐭𝐨𝐭 𝐜𝐞 𝐧𝐢 𝐬𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐚𝐦𝐩𝐥𝐚 𝐧𝐚𝐬𝐩𝐚!

Adica sa fim seriosi.

Daca te deranjeaza ceva este felul in care te porti si CONSECINTELE COMPORTAMENTULUI, mai rar spre deloc te intrebi care este cauza.

Dar ce genereaza acel comportament?

Am fi tentati sa spunem ca FRICA este generatorul, dar 𝐟𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐜𝐥𝐚𝐧𝐬𝐚𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥!

𝐹𝑟𝑖𝑐𝑎 𝑑𝑒𝑐𝑙𝑎𝑛𝑠𝑒𝑎𝑧𝑎 𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡𝑒𝑔𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑢𝑛𝑒 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑚 𝑖𝑛𝑣𝑎𝑡𝑎𝑡-𝑜 𝑖𝑛 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡.

Spuneam ca putem pune toate aceste frici sub umbrela fricii ca sunt judecat ca sunt diferit.

De fapt mult mai in spate este o nevoie.

𝐍𝐄𝐕𝐎𝐈𝐀 𝐃𝐄 𝐀 𝐅𝐈 𝐀𝐂𝐂𝐄𝐏𝐓𝐀𝐓

Sunt gras, slab, cu prea mult par sau fara….

VREAU SA MA ACCEPTI

Iar asta ne-am dorit inca din copilarie de la parinti, colegi si profesori…

Tot atunci, in copilaria noastra, am invatat si mecanismele prin care sa ne satisfacem nevoia de acceptare.

Am invatat ca daca sunt victima sau agresor atrag atenția pe care mi-o doresc. Cand ma retrag in camera mea, obțin in cele din urma mangaierea mamei.

DAR SA REVENIM IN PREZENT

Cand, in contextele in care apare sentimentul de neacceptare / frica ca sunt judecat, 𝐚𝐜𝐞𝐚 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐧𝐨𝐢 𝐜𝐫𝐞𝐚𝐭𝐚 𝐢𝐧 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐞 𝐝𝐞𝐜𝐥𝐚𝐧𝐬𝐞𝐚𝐳𝐚 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞𝐠𝐢𝐚 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐢𝐧𝐯𝐚𝐭𝐚𝐭-𝐨.

Doar ca azi, strategia din trecut nu mai este adecvata

Asa ca am nevoie sa creez o alta strategie, cu mintea si maturitatea de acum.

Cu alte cuvinte e nevoie sa preiau controlul emoțiilor si sa intrerup mecanismul pentru a putea aplica o strategie adecvata prezentului.

E nevoie sa se creeze noi cai neuronale.

Deci

  1. Stabileste ce alt comportament/strategie poti avea in situatiile declansatoare (altul decat cel de fuga, victima, agresor… Etc)
  2. Observa cand apare frica de a fi judecat / nevoia de a fi acceptat
  3. Aplica (la ĂŽnceput posibil sa nu vina natural ci mai mult mecanic si stangaci) noua strategie
  4. Observa si imbunatateste noua strategie pe baza feedback ului primit din realitate
  5. Repeta pana devine un mecanism natural si automat
  6. Bucura-te de noul tu!

Daca am reusit sa iti mentin atentia pana la sfarsit ma bucur si sper sa iti fie de folos!

Te imbratisez!

#coachingterapeutic #nlp #inteligentaemotionala #gestionareemotii #cosminmanole

“Nu provoca raul gandindu-te ca e mai dureros decat in realitate!”

Salutare,

Cosmin sunt.

Tocmai am revenit acasa dupa ce l-am dus pe cel mic de la gradi si am facut o vizita rapida pe la magazinele de gresie si usi de interior.

Suntem in plin proces de constructie a casei, iar partea de amenajari interiore o strecuram printre sarcinile zilnice. 🙂

Aceste randuri le scriu dupa ce ochii mi s-au oprit la un paragraf al cartii pe care o citesc acum:

“Nu provoca raul gandindu-te ca e mai dureros decat in realitate!”

Astazi vreau sa abordez o intrebare care mi-a dat ceva batai de cap in trecut.

  • Care este motivul pentru care oamenii reactioneaza si actioneaza atat de diferit in situatii limita?

Dupa cum stii sau posibil intuiesti, diferenta o face modul de gandire.

Acel “mind set” daca e sa o dam pe englezisme.

Pana aici posibil sa nu fie niciun secret, dar o sa detaliez putin ce inseamna sau la ce se refera de fapt acel mod de gandire care face diferenta.

In ciuda faptului ca pentru multa lume nu e un mare secret, foarte putini sunt cei ce aplica si la fel de  putini cei ce si-au creat acele coduri mentale care sa le favorizeze un automatism de gandire productiv si performant.

Un exemplu de la care voi pleca si pe care il mentionez in multe din explicatiile din cursul NLP (atunci cand ajungem la partea de emotii si de gestionarea lor), este rapiditatea cu care un copil trece de la o emotie la alta, de la ras la plans sau invers.

Curand incepe o nou grupa de NLP Online [LIVE]

>>> https://cosminmanole.ro/curs-nlp/ <<<

Motivul este ca atat ii este natural unei emotii sa stea in corpul nostru.

Ceea ce ne mentine mult timp o emotie sau o stare negativa, sunt 2 “abilitati” esentiale si antrenate ale mintii noastre:

  1. Felul in care ne raportam, unghiul din care privim ceea ce ni se intampla.

Este de altfel aspectul la care se refera citatul mentionat la inceputul articolului:

“Nu provoca raul gandindu-te ca e mai dureros decat in realitate!”

Sau dupa cum probabil iti este cunoscut proverbul “a face din tantar armasar”.

Totul tine de modul in care este antrenata mintea noastra, de ce cai neuronale avem “batatorite”, in a vedea lucrurile ce ni se intampla.

Este motivul pentru care vezi in prezent ca oamenii se raporteaza atat de diferit la situatia politica, la situatia medicala sau la orice alt eveniment.

Efectiv este doar rezultatul unghiului din care suntem obisnuiti sa privim lucrurile.

  1. A doua “abilitate” a mintii noastre, ce ne influenteaza starea pe care o aveam dar mai ales cat de mult aceasta ramane prezenta in viata noastra, este ceea ce unii numesc “scenarita”.

Cu alte cuvinte este ceea ce credem ca se va intampla, proiectiile si scenariile pe care ni le facem cu privire la consecintele ce vor urma.

Iar de aici si pana la frici, fobii, atacuri de panica sau depresii nu este decat un pas.

Cum functioneaza de fapt acest proces mental ce are ca rezultat final viata pe care o traim?

Punctul 2 este influentat direct de catre punctul 1.

Este de fapt si principiul pe care se bazeaza legea atractiei.

Altfel spus, ceea ce va urma in viitor este direct influentat de ceea ce gandesti cu privire la ce ti se intampla in prezent.

Motivul pentru care se intampla acest lucru, este ca gandurile si starea emotionala pe care  o avem in prezent -> sunt ceea ce imi influenteaza actiunile -> ce vor avea ca rezultat ceea ce mi se va intampla in viitor.

Gand in prezent => Emotie in prezent => Actiuni in prezent => Rezultate in viitor

Cu alte cuvinte, daca vreau sa schimb ce anticipez in ceea ce priveste viitorul meu, trebuie sa scbimb ceea ce gandesc, felul in care vad lucrurile in prezent.

Doar in acest mod putem sa incepem sa ne cream singuri puzzle-ul vietii noastre.

Inchei printr-un indemn ce va face diferenta totdeauna

NU TE LIMITA LA A STI, APLICA IN VIATA TA TOT CEEA CE AFLI!

Te imbratisez cu drag!

Cosmin

PS: lasa-mi un comentariu sau da-mi un mesaj cu felul in care ai primit acest articol. Ma ajuta si ma motiveaza mesajele primite. 🙂

CE NE MOTIVEAZĂ și ne determină să acționăm?

CE NE MOTIVEAZĂ și ne determină să acționăm?

Frica, Durerea, Plăcerea și legătura dintre ele.

Ce se află în spatele comportamentelor oamenilor si face diferența între acțiune și inacțiune?

Un video în care prezint cele 3 elemente psihologice care fac diferența între acțiune și inacțiune.

Curand incepe o nou grupa de NLP Online [LIVE]

Inscrie-te si tu!

>>> https://cosminmanole.ro/curs-nlp/ <<<

Cum am reușit să mă las de fumat! Psihologia renunțării la fumat.

Cum să scapi de fumat sau de alte vicii sau dependențe!

Cum am reușit să mă las de fumat! Psihologia renunțării la fumat.

Un video în care vorbesc despre cum am reușit să devin nefumător.

Îți împărtășesc cele 3 elemente care mențin comportamentul de a fuma și care îngreunează procesul de renunțare!

Află în video soluțiile care la mine au funcționat și care m-au ajutat să renunț la fumat.

Ce se află de fapt în spatele fumatului și care sunt elementele psihologice care întrețin dependențele?

Curand incepe o nou grupa de NLP Online [LIVE]

Inscrie-te si tu!

>>> https://cosminmanole.ro/curs-nlp/ <<<

Reprogramarea imaginii de sine pentru obtinerea succesului!

Salutare,

Sunt Cosmin si cand scriu acest articol afara tocmai se aseaza un strat proaspat de zapada.

Pe cel mic l-am dus la gradi cu martisoarele pregatite, abia astept sa imi povesteasca diseara cum s-a simtit dand si primind martisoare, fiind primul an in care da martisoare. 🙂

Sincer scriu acest articol ca martisor din partea mea, indiferent de momentul in care il citesti. 🙂

Probabil stii ca nu pozez niciodata in cel ce este fara de pacat sau a carui existenta este una de pace-lumina-iubire.

Doar ca modul in care mi-am schimbat viata in ultimii 10 ani, imi da increderea sa iti scriu si sa impartasesc cu tine cel putin o parte din ceea ce pe mine m-a ajutat.

Vreau sa iti vorbesc azi despre o parte din fricile mele.

Despre frica de a-mi da demisia, frica de a porni pe drumul antreprenoriatului, frica de a iesi dintr-o relatie toxica, frica de a intra intr-o relatie, frica de a mai avea un copil, frica de spune ceea ce cred, de a spune ce simt sau pur si simplu frica de a ma muta in alt oras…

Da, sunt frici pe care le-am avut si care contextual sunt constient ca se mai pot activa…

Nu stiu daca in prezent te confrunti cu vreuna din ele, dar astazi voi impartasi cu tine ce au in comun aceste frici si o metoda prin care poti reprograma modul in care te vezi.

Da, pentru ca depre asta e de fapt, despre modul in care te vezi.

Toate acele frici au cauze diferite de la persoana la persoana si de la context la context.

Cu toate acestea, elementul pe care fricile il au in comun este modul in care noi ne vedem, este ceea ce credem despre noi, este IMAGINEA NOASTRA DE SINE.

Daca ceea ce credem despre noi atunci cand ne vedem este IMAGINEA NOASTRA DE SINE, este important sa stim cum se formeaza si cum se manifesta aceasta, pentru a o putea schimba ori de cate ori este nevoie.

Imi aduc amintea o intamplare.
Eram clasa a VIII-a si ma pregateam de admiterea la liceu.

In fiecare seara, mama ma asculta la cate un comentariu din lista celor pe care le aveam de invatat pentru examenul de admitere.

La un moment dat vine intrebarea fulger:
– Auzi, dar tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

Partea nasoala e ca pe vremea aceea nu aveam nicio varianta ajutatoare (fifty/fifty, intreaba publicul sau suna un prieten)

Daca tu nu te-ai lovit de aceasta intrebare niciodata, esti un caz fericit.

Raspunsul meu a fost transant:
– Vreau sa fiu patron!

Nu mai stiu exact ce insemna pentru mine a fi patron dar cu siguranta aveam ceva clar in minte.

Reactia mamei a fost una care m-a urmarit mult timp si a durat ceva pana am descoperit cum imi influenta actiunile mele cand am crescut.

– Baga-ti mintile in cap, invata si ia-ti un serviciu ca mine si ca taica-tu ca sa iti faci o familie si sa ai cu ce sa o intretii.

Astfel de discutii aparent nevinovate si cu intentii pozitive, pot genera la nivel inconstient convingeri care vor dicta actiunile copilului devenit adult.

De fapt convingerile de genul acesta nu sunt altele decat „NU POT / NU MERIT / NU SUNT CAPABIL / NU STIU”.

Este unul din modurile in care este programata imaginea noastra de sine.

Ceea ce cei din jurul nostru ne spun verbal sau ne transmit subconstient prin gesturi, mimica sau prin simplu mod in care ne privesc, este ca si cum se scrie o linie de cod mentala care devine CEEA CE CREDEM DESPRE NOI cand ne privim in oglinda.

In continuare iti voi oferi o tehnica de programare neurolingvistica prin care poti rescrie/reprograma modul in care te vezi.

  • Timp de cateva minute relaxeaza-te si respira adanc. Pe masura ce muschii ti se relaxeaza iti va fi din ce in ce mai usor sa-ti dai frau liber imaginatiei.
  • Acum, imagineaza-ti un alt “eu” stand in fata ta. Este cel mai minunat “eu” pe care ti l-ai putea imagina. Este sinele tau autentic.
  • Observa postura sinelui tau autentic, felul in care respire, zambeste, merge si vorbeste. Observa felul in care acesta vorbeste cu ceilalti, cum isi urmeaza scopurile si cum isi rezolva problemele.
  • Acum paseste in fata ca si cum ai intra in pielea “eului” autentic din fata ta, imbraca “haina” sinelui tau autentic si integreaza-te in el. Priveste lumea prin ochii lui, ascult-o cu urechile lui si simte placerea de a trai in pielea sinelui tau autentic. Traieste tot ceea ce este in jurul tau cu aceasta perceptie a sinelui tau autentic. Ramai acolo si bucura-te de aceasta noua senzatie. Amplifica ceea ce simti, dubland sau chiar tripland intensitatea emotiei.
  • Acum, la sfarsitul acestei sesiuni de reprogramare, gandeste-te timp de un minut la cum va arata viata ta, pe masura ce traiesti din ce in ce mai mult ca sinele tau autentic. Da-ti voie si viseaza cu ochii deschisi. Retraieste in acest mod autentic situatii reale din trecut, prezent si viitor.

Repeta aceasta tehnica cat mai des si da-ti voie sa fii surprins de schimbari. 🙂

De ce functioneaza?
Din simplul motiv ca imaginea noastra de sine este programata si tine de felul in care ea a fost creata, prin urmare pastrand aceleasi principii putem reprograma acele linii de cod scrise initial.

De fapt in acest mod ne cream noi cai neuronale, noi perceptii asupra sinelui nostru.

Doar ca de data aceasta mult mai ecologice, mai sanatoase si mai productive.

In cazul in care iti doresti acces la articole asemanatoare in format video, da click pe link-ul de mai jos si aboneaza-te (apasa subscribe) la canalul meu de youtube:

https://www.youtube.com/Cosmin Manole [Trainer NLP]

in felul acesta vei primi notificare ori de cate ori mai incarc un video!

Imi doresc sa iti fie de folos aceasta tehnica si o sa te rog sa imi lasi un comentariu cu parerea ta.

Promit ca raspund personal, chiar daca uneori imi ia ceva timp sa o fac. 🙂

O Zi, Saptamana si Primavara Magice iti doresc!

Recomandari de carti si filme NLP & Dezvoltare Personala

Salutare,

Cum stai cu lista de cadouri pentru Craciun, ai inceput aprovizionarea? 🙂

Intreb intrucat scriu acest articol cu circa 3 saptamani inaintea Craciunului, asa ca sa nu ti se para ciudat daca citesti articolul vara de exemplu. 🙂

Recunosc ca pentru mine este o adevarata provocare sa gasesc idei de cadouri si de multe ori o carte a fost salvarea mea. 🙂

M-am gandit sa iti ofer cateva idei de carti de NLP si nu numai, pentru tine sau pentru a o oferi cadou in aceasta perioada.

Nu ma voi limita doar la carti, ci voi impartasi si o lista de filme pentru atunci cand vei avea chef de unul. 🙂

Tot ce trebuie sa faci este sa te asiguri ca salvezi cumva lista, pentru a o accesa oricand vei avea nevoie de ea (chiar si peste un an), tu stii ce strategie functioneaza la tine in acest sens. 🙂

Daca citesti acest articol probabil ai trecut si tu (eu de multe ori cu siguranta) prin dileme “existentiale” de genul “Ce carte sa mai citesc sau ce film sa vad?”.

Nu cred ca a fost curs, la care sa nu mi se ceara recomandari de carti sau filme, in special din directia NLP-ului sau a dezvoltarii personale.

Eu personal impart cartile in 2 mari categorii, carti de How To si cele de Beletristica, motiv pentru care si recomandarile le voi face in acelasi mod.

Dezvoltare personala / How to

  1. Manual de NLP – Joseph O’Connor
  2. Manual de utilizare al creierului (Volumul 1 si 2) – Bob G Bodenhamer
  3. Cartea Cartilor in NLP – Michael Hall
  4. Structura Magicului (Volumul 1 si 2) – Richard Bandler, Jhon Grinder
  5. Magia in actiune – Richard Bandler
  6. Tehnicile programarii neuro-lingvistice – Sue Knight
  7. Schimbarea sistemului de crezuri prin NLP – Robert Dilts
  8. Time Line Therapy – Tad James
  9. NLP si Succesul – Steve Andreas
  10. Putere Nemarginita – Anthony Robbins
  11. Trezeste uriasul din tine – Anthony Robbins
  12. Puterea subconstientului –  Joseph Murphy
  13. Cuvinte care schimba minti – Shelle Rose Charvet
  14. Putere versus forta – testul kinesiologic – Dr. David R. Hawkins
  15. Dictionarul de simboluri – Jean Chevalier

Beletristica

  1. Iluzii (Volumul 1 si 2) – Richard Bach
  2. Pescarusul Jonathan Livingston – Richard Bach
  3. Fugind de confortul sigurantei – Richard Bach
  4. Lumea Sofiei – Jostein Garder
  5. Vocea mea te va insoti – Milton Erickson
  6. Aventurile lui oricine – Richard Bandler
  7. Narcis si gura de aur – Hermann Hesse
  8. Siddharta – Hermann Hesse
  9. Lupul de stepa – Hermann Hesse
  10. Knulp si Demian – Hermann Hesse
  11. Scrisoarea lui Charlin Chaplin catre fiica sa
  12. Profetul – Khalil Gibran
  13. 101 povesti vindecatoare pentru adulti – George W. Burns
  14. Citadela – Antoine de Saint-Exupery
  15. Jocul divin al vietii – autor necunoscut
  16. Momo – Michael Ende
  17. Fundatia – I. Asimov
  18. Fericirea Paradoxala – Gilles Lipovetsky
  19. Profetiile de la Celestine – James Redfield
  20. A 10-a Viziune – James Redfield
  21. Conversatii cu Dumnezeu (toate volumele) – Neale Donald Walsch

Dar sa nu uitam de faptul ca uneori vrem pur si simplu sa vedem un film, asa ca iti ofer mai jos o lista de filme artistice, seriale si documentare, pe care le recomand cu mare drag:

  1. The green mile
  2. The pursuit of happyness
  3. The shawshank redemption
  4. Forrest gump
  5. Hachi: a dog’s tale
  6. Men of honor
  7. A beautiful mind
  8. Eternal sunshhine of the spotless mind
  9. One flew over the cuckoo’s nest
  10. Whiplash
  11. La leggenda del pianista sull’oceano
  12. A good year
  13. Scent of a woman
  14. Cinderella man
  15. The notebook
  16. Awakenings
  17. Dead poets society
  18. Patch adams
  19. The blind side
  20. Jerry maguire
  21. The secret life of walter milty
  22. The terminal
  23. Pay it forward
  24. What dreams may come
  25. Seven pounds
  26. My left foot
  27. It’s a wonderful life
  28. 127 hours
  29. Rain man
  30. i. Artificial intelligence
  31. As good as it gets
  32. Silver linings playbook
  33. The bucket list
  34. The notebook
  35. The secret
  36. Gambitul damei

Cu siguranta lista poate fi completata cu o multime de alte recomandari si cu mare drag imi poti scrie sau lasa un mesaj, cu ce recomandari de carti si filme de desvoltare personala ai. 🙂

Sper sa iti fie de folos si sa te bucuri de recomandari, poate chiar impreuna cu cei dragi carora le vei oferi cadou una din cartile de mai sus.

O zi magica iti doresc!

Cosmin

Fa-o sa fie simplu… Cum sa iti mentii performanta si echilibrul in afara zonei de confort!

Salutare,

Sunt Cosmin si tocmai am revenit la biroul amenajat acasa dupa ce l-am dus pe cel mic la gradi.

Mi-am pus binemeritata cana de cafea si inainte sa ma asez la taste, am privit in fata casei cum bruma de pe iarba incepe deja sa se topeasca.

Gerul deja incepe sa apara si in scurt timp cred ca si zapada si recunosc ca imi e dor de un sanius. 

Este perioada in care in ciuda faptului ca foarte multi isi reduc motoarele, eu accelerez.

Am inceput de curand sa lucrez la un proiect important, ce il voi lansa anul viitor si la un moment dat am simtit ca obiectivele parca incepeau sa ma agreseze.

Probabil ai trecut si tu prin momente in care simti ca nu mai faci fata, ca ai prea multe de facut si ca nu mai apuci sa faci nimic. Cand ai impresia ca le faci pe toate dar totodata nu termini mai nimic din ce e important pentru tine.

Eu recunosc la mine astfel de momente, in special atunci cand ies din zona de confort.

Am ceva ce ma salveaza de fiecare data.
“TEHNOLOGIA”.

Dar nu orice “tehnologie” ci ACEA “tehnologie”.

Ce la prima vedere poate parea o nostalgie, dar la care nu am renuntat nici dupa ce am lasat in urma cei 20 de ani de corporatie…

Mai intai hai sa vedem, ce se intampla de fapt atunci cand incepem proiecte noi, cand ne stabilim noi obiective si incepem sa lucram la ele?

Motivul pentru care majoritatea oamenilor renunta inca dupa primii pasi pe care ii fac in directia obiectivelor, asta daca nu au reuntat inca inainte de a incepe, este acela ca incep sa se simta sufocati.

Cand esti la inceput de drum ai impresia ca esti ratacit, ca nu ai o busola, ca sunt atat de multe de facut incat esti tentat sa te ocupi de toate odata.

Si culmea e ca dupa ce incepi sa te ocupi de ele, apar unele noi, la care nu te-ai gandit pana atunci.

Si vine seara, tragi linie si esti rupt de oboseala dar PARCA NU AI FACUT NIMIC IMPORTANT CARE SA TE APROPIE DE OBIECTIVUL TAU.

Efectiv iti este dificil sa gasesti un lucru concret pe care l-ai facut in directia a ceea ce ti-ai propus, sa fie pentru tine, sa se intample pentru tine.

Motivul este simplu:
Daca in zona de confort e placut pentru ca stii foarte clar si in detaliu ce ai de facut, iar totul o poti face cu usurinta mental, fara niciun ajutor.

In momentul in care iesi din zona de confort, apar task-uri noi, lucruri, sarcini si obiective noi.

Prin urmare cu aceeasi capacitate mentala trebuie sa te ocupi de un numar mai mare de sarcini.

Iar in acel moment se produce un scurtcircuit mental si emotional.

Asa ca inevitabil se intampla sa
RENUNTI
TE FRUSTREZI
TE DEPRIMI
ITI STIRBESTI INCREDEREA IN TINE
ITI INTARESTI CONVINGERILE LIMITATIVE.

Dar ceea ce ma salveaza de astfel de deznodamand, iti spuneam si mai devreme, este “tehnologia” pe care eu o folosesc.

Da bine…..iti spun despre ce e vorba 🙂

Este batrana, vechea, uneori demodata:

– AGENDA-

Agenda este cea care imi mentine focusul….Este “Coach-ul” care ma tine pe drum.

De cele mai multe ori ajungi sa iti cunosti foarte bine destinatia, doar ca nu reusesti sa ramai pe drum, efectiv mergi in zig zag.

In fiecare dimineata imi scriu si prioritizez sarcinile zilnice.

Dupa fiecare indeplinire a sarcinilor le bifez si in agenda. – ESTE UN BOOST DE ENERGIE IMENS CAND VEZI CA AI MAI FACUT UN PAS CATRE CE TI-AI PROPUS

Seara, cand trag linie am tabloul mult mai clar la ce am facut in ziua respectiva, unde sunt in calatoria mea si mai ales care este urmatorul pas.

Poate ti se parea un lucru banal si chiar nu este o super aplicatie, dar ce pot sa iti spun este ca tocmai aceasta banala AGENDA lipseste din “arsenalul” celor ce renunta.

Motivele pentru care este utila agenda sunt simple si pot parea intuitive chiar:

  • De unde stii ce ai de facut azi?
  • Cum stii care sunt lucrurile importante, dar cele urgente, dar cele adiministrative…?
  • Cum te asiguri ca in tavalugul zilei ce o ai in fata, nu o sa uiti toate cele de mai sus?

Sunt tare curios care este gandul din mintea ta, acum cand poate ti-ai amintit de agenda ce era indispensabila in trecutul nu foarte indepartat, sau poate folosesti si tu si iti dai seama ca intr-adevar e atat de utila performantei tale. 🙂

Dupa cum stii suntem “dependenti “ de motivatie pentru a continua.

Asa ca pentru motivatia mea de a continua cu astfel de articole legate de performanta si eficienta personala, m-ar ajuta mult un comentariu sau un mesaj din partea ta.

PS: Apropos –TU MAI FOLOSESTI AGENDA? 🙂

Iti doresc o zi magica!
Cosmin

Puterea de a spune NU – Sindromul Impostorului (Partea a 2-a)

Salut,

Cosmin sunt si probabil nu intamplator e vineri cand vin cu ceea ce am promis.

Puterea NU-ului profesional, sau mai exact ce se afla in spatele incapacitatii de a spune NU, atunci cand simtim ca suntem depasiti de situatie.

Dupa articolul trecut (gasesti aici articolul daca nu ai apucat sa il citesti – Puterea de a spune nu -Partea 1) am primit o multime de mesaje, sincer chiar nu ma asteptam la asa multe reactii.

Dar am realizat ca e un subiect care chiar doare, puterea NU-ului facand de multe ori diferenta intre fericire si frustrare, intre energie si burnout.

Ieri mi-am instalat biroul, la umbra unui brad imens situat pe o peluza de iarba din cadrul unui centru de afaceri.

Am ajuns devreme acolo asa ca in timp ce imi beam cafeaua am putut observa “corporatistii” indreptandu-se catre birou, acea forfota de oameni conectandu-ma cu un trecut relativ apropiat mie, profesional vorbind.

Zilele trecute spuneam intr-o sedinta de coaching cum emotiile stau la baza tuturor deciziilor pe care le luam in viata noastra.

Acest aspect a generat urmatoarea afirmatie:

“Eu am ales facultatea pe care am facut-o, in urma unei analize foarte rationale si pragmatice, chiar daca ceea ce mi-ar fi placut ar fi fost cu totul altceva”.

Din pacate putine persoane sunt cele care fac acum meseria pe care si-au dorit-o din totdeauna, putini sunt cei care chiar si-au ales singuri cariera.

Mai mult decat atat, nu putine au fost mesajele de genul:

Intrebarea care apare este:

Ce se ascunde in spatele decizilor noastre, ce ne determina sa facem alegerile profesionale si mai ales ce NE IMPIEDICA SA SPUNEM NU?

Frustrare, nefericire, burnout, depresie, boli fizice sunt doar o parte din efectele pe care le resimtim atunci cand pierdem controlul.

Eu personal, intr-o perioada a vietii mele cand am pierdut puterea de a spune NU, am ajuns din cauza stresului sa am in cap portiuni de par lipsa.

Cadem de multe ori in capcana de a crede ca alegerile sunt in baza unei analize rationale si doar acea analiza a contat.

Doar ca prin analiza rationala noi doar ne justificam decizia pe care am luat-o deja emotional.

Si analiza de ce o mai facem?

Noi oamenii, prin comportamentele noastre (alegerile si actiunile noastre intra in categoria comportamentelor) nu facem decat sa ne satisfacem niste nevoi psihologice.

Iar prin acea analiza rationala si pragmatica nu facem decat sa justificam ca deciziile (luate deja emotional) raspund nevoilor noastre.

Cum Nevoile Psihologice stau la baza alegerilor noastre?

Aceste nevoi fie ca vorbim de Maslow sau de orice alte teorii legate de nevoile fiintei umane, sunt de fapt cele pe care noi incercam sa ni le satisfacem prin alegerile noastre.

Sa luam exemplul facultatii si drumului profesional pe care il alegem in detrimentul unei afaceri proprii sau a altei meserii pe care ne-am dori-o cu adevarat.

Primele doua nevoi din piramida lui Maslow (nevoile fiziologice si nevoia de siguranta) sunt cele pe care la inceputul carierei noastre ni le satisfacem si vom alege varianta care rational ne ofera cea mai sigura si confortabila cale catre destinatie.

Mai mult decat atat, toata copilaria noastra suntem “indrumati si orientati” catre satisfacerea acestor nevoi.

“Trebuie sa inveti, ca sa ai un serviciu, pentru a avea ce pune masa, sa iti poti face si intretine si tu o familie” – este ceea ce ni se transmite sub o forma sau alta inca de cand intram la scoala.

“Pune mana si invata sa ai un serviciu ca mine si  ca taica-tu si sa iti faci si tu o famile” – sunt cuvintele mamei (a caror buna intentie chiar nu o neg, nu ma intelege gresit).

E absolut normal sa avem grija de asigurarea hranei si a securitatii personale, doar ca nimeni nu ne spune ce se intampla dupa aceea si suntem nevoiti sa aflam singuri.

Mai mult decat atat, in adolescenta si la inceputul carierei profesionale, alegerile ne sunt influentate preponderent  extern, in functie de experientele, dorintele si nevoile celor ce ne indruma.

Rareori cei ce ne “consiliaza” in a alege o cariera, cu siguranta nu iau in calcul schimbarile ce vor aparea in 10-15-20 de ani.

Odata ales acest drum, mergi pe el.

7 ani, ai construit o cariera.
10 de ani, ai deja si o familie.

Dar simt ca imi doresc altceva
E gandul care incepe sa capete putere.

Nu ma mai regasesc in ceea ce fac, nu mai sunt fericit – incepe un razboi.

Dar ma lupt. Stau peste program, termin task-uri dupa task-uri.

Primesc recompense si aprecieri, IAR ASTA E MOTIVUL PENTRU CARE NU POT SPUNE NU.

Inca de copii ne dorim sa fim vazuti, sa primim atentie si sa fim valorizati, sa fim apreciati pentru ceea ce suntem in unicitatea noastra.

Aceasta nevoie primordiala ne este satisfacuta intr-o mai mare sau mai mica masura.

Iar ea ramane acolo activa, ca un vulcan care chiar daca erupe foarte rar el este activ in permanenta.

Stiu ca mi-ar placea sa fac altceva, dar nu sunt stiu decat ceea ce fac deja.

Altceva nu sunt in stare – apare vocea sabotorului.

Stau peste program, muncesc 10 – 12 -13 ore, am deja o functie, o cariera, dar simt ca nu mai pot fizic, sunt obosit.

Cu toate astea nu stiu sa fac altceva.

Dar aici macar sunt apreciat.

De fapt tocmai ai inceput sa suferi de:

SINDROMUL IMPOSTORULUI

„Sindromul impostorului se referă la faptul că unii oameni, în special cei care chiar sunt foarte buni în ceea ce fac, cred despre ei înșiși că sunt incompetenți, că nu merită succesul pe care l-au obținut, în ciuda dovezilor și realizărilor pe care le au. Se percep ca fiind niște oameni falși și prefăcuți, ca și cum i-ar fi păcălit pe alții să îi considere inteligenți, capabili sau demni de admirat, așteptându-se să fie „deconspirați” cât de curând, fapt ce le cauzează mult stres, anxietate și îndoieli de sine.

Acest sindrom a fost descris pentru prima dată de Dr. Pauline Clance, în urma observațiilor sale clinice. Ca și caracteristici ale sindromului impostorului, Dr. Clance vorbește despre șase dintre acestea:

Ciclul impostorului – se referă la cercul vicios al „impostorului” din care are senzația că nu poate ieși și care îi întărește convingerea că succesele nu se datorează propriilor calități. Acest ciclu începe atunci când persoana are de îndeplinit o sarcină. Din pricina anxietății și a temerii de eșec, persoana fie începe imediat să lucreze și depune mai mult efort decât este necesar, fie amână realizarea ei pentru ca mai apoi să lucreze din greu pentru a o duce la bun sfârșit. După finalizarea sarcinii, apare un sentiment de bucurie și de eliberare, însă care nu va dura mult. În ciuda laudelor primite, impostorul nu consideră că succesul este datorat abilităților sale, ci fie muncii în exces, cum este cazul în prima situația, fie norocului, cum este cazul în cea de-a doua situație. Îndoiala și anxietatea apar din nou, amplificându-se odată cu apropierea unei noi sarcini, deoarece impostorul nu are încredere că poate să obțină din nou acel succes, ținând cont de faptul că, în percepția sa, succesul nu i se datorează personal. Astfel, ciclul se repetă.”

Acesta este unul din principalele motive pentru care ajungem in incapacitatea de a spune „NU/STOP” profesional.

„Recapatarea” puterii de a spune “NU”, este un proces la fel cum a fost si cel prin care ai pierdut aceasta putere.

Procesul se desfasoara prin introspectie si o observare activa a propriilor emotii si a reactiilor pe care le ai in diferite situatii.

O sa redau cateva intrebari pe care sa ti le adresezi, care incet iti vor oferi claritatea de care ai nevoie de a ridica privirea din probleme:

  1. Ce nevoie iti satisfaci facand ceea ce deja nu iti place?
  2. Ce obtii emotional (mai presus de salariu sau orice alt beneficiu material) facand ceea ce deja consideri ca nu iti face bine?
  3. Cum altfel ai putea sa iti satisfaci nevoile si beneficiile emotionale?
  4. Daca cea mai draga persoana tie ar fi in situatia ta, ce sfat si ce solutii i-ai da?
  5. Ce altceva e si mai important pentru tine decat ceea ce faci si deja simti ca iti dauneaza?

Stiu ca e posibil sa fi iesit un articol mai lung decat mi-am propus initial, dar e un subiect pe care cred ca as putea vorbi zile intregi si nu s-ar termina vreodata.

Asa ca daca ai citit pana aici, spune-mi cum ti s-a parut articolul si ce altceva ai mai completa la cele pe care le-am scris deja. 🙂

Raspunsul tau ma ajuta si ma incarca cu energia de a continua si a reveni si cu alte articole, asa ca iti multumesc anticipat.

Cu drag,
Cosmin

Puterea de a spune NU – Partea 1

 

Astazi abordez un subiect care recunosc ca de ceva timp striga sa scriu despre el si cred ca “acum i-a venit vremea”. 🙂

      In weekend am fost la parinti, motivul pentru care i-am vizitat de aceasta data fiind unul cat se poate de egoist:
       “Imi era pofta de gogosi facute de mama!”

        Stii acele gogosi pufoase, care sunt goale pe dinauntru si cu zahar pudra presarat peste culoarea rumena a lor?

       O sa trebuiasca sa revin la subiectul articolului ca deja salivez. 🙂

       In timp ce stateam cu frate-miu si pe langa noi copiii se jucau in voia lor, l-am intrebat ce parerea are despre persoanele carora le este greu sa spuna NU (frate-miu este psihoterapeut si ne mai asezam uneori la discutii legate de psihologie).

      In acelasi timp am sapat mai adanc in interiorul meu si mi-am dat seama ca si eu am momente cand sunt incapabil sa spun NU.

      Stii acele situatii profesionale cand nu poti spune STOP, cu alte cuvinte nu poti spune NU unei activitati care stii si simti deja ca iti incalca unele valori, ca a devenit nociva si te impiedica sa mergi pe drumul pe care iti doresti cu adevarat.

      Sau acele cazuri in care unul din parteneri este incapabil sa spun NU si se afunda intr-o relatie care duce pana la abuz, fie el psihic sau chiar fizic?

      Imi aduc aminte un moment al vietii mele cand am fost intr-o relatie “interzisa”.

      Pur si simplu timp de 3 ani nu am fost capabil sa ii pun capat.

      De fiecare data cand spuneam “gata”, gaseam o metoda prin care sa ma mint si sa reintru cu gandul ca “de data asta va merge”.

      Doar ca de fiecare data ma comportam la fel, nu schimbam nimic si ghici ce, rezultatul era acelasi.

     Tot timpul asteptam ca schimbarea sa vina de la celalalt, consideram ca eu nu am nimic de schimbat si ca celalalt este cel care trebuie sa faca ceva ca sa fie “bine”.

     Doar ca ei ii era bine, ii era asa cum ea avea nevoie pentru a-si manifesta propriul tipar de atasament.

     De fapt nu faceam decat sa ne purtam in relatie, asa cum invatasem in primii 2 ani de viata.

     Exact, conform teoriei atasamentului, primii 2 ani din viata unei fiinte umane sunt definitorii cu privire la modul in care aceasta se va comporta in relatiile de cuplu la maturitate.

     De multe ori tratam relatiile cu cei din jurul nostru, atat de rational si strategic, cand de fapt nu suntem decat niste papusi conduse de inconstientul nostru relational.

     Toate comportamentele pe care ni le manifestam in relatii, nu sunt decat tipare pe care noi le-am invatat in copilarie si ni le integram ca fiind normalitatea.

     Bineinteles ca aceste tipare comportamentale sunt tipare pe care le invatam, le perfectionam si ni le dezvoltam permanent, prin umare pot fi si schimbate.

     Ele nu sunt ceea ce ne definesc la nivel de identitate, ci putem sa le consideram ca niste roluri relationale cu care ne confundam si in care la nivel constient nu ne dam seama ca suntem.

     De foarte multe ori la inceputul unui curs, atunci cand vorbesc despre asteptarile cursantilor, acestia mentioneaza “Vreau sa aflu cum sa spun NU, sa nu ma mai complac in situatii care stiu ca imi fac rau”.

     Modul in care parintii mi-au raspuns la nevoile si cerintele mele in primii 2 ani de viata, mi-a dezvoltat un tipar relational care m-a pus multi ani in incapabilitatea de a spune NU.

     Despre acest tipar, in cartea “Revolutia iubirii”, Gaspar Gyorgy scrie:
“
Tiparul cu atasament anxios gandeste sub forma:

  • Imi este aproape imposibil sa nu ma ingrijorez cu privire la faptul ca m-ar putea abandona (insela, trada, parasi)
  • Am nevoie sa ma reasigure ca ma iubeste, sa am siguranta faptului ca ii pasa
  • Resimt un nivel mare de frustrare, daca partenerul nu este disponibil cand am nevoie
  • Simt multe resentimente de fiecare data cand partenerul isi petrece timpul departe si fara mine

“

     Eram capabil de orice sacrificiu, doar pentru a primi atentia partenerei, de a-si face timp pentru mine.

     Adultul cu acest tipar psihologic, este predispus sa ofere mai mult si sa ceara prea putin sau aproape deloc. El este cel care are grija de ceilalti si se rusineaza de propriile nevoi.

     In primii doi ani de viata, am invatat ca pentru a fi acceptat si valorizat in relatie trebuie sa dovedesc ca merita atentia, grija si conectarea emotionala din partea celor dragi.

     Pentru ca frica cea mai mare este cea de abandon, faceam tot ce puteam pentru a-l ajuta pe celalalt sa se simta cat mai confortabil, sa nu-i lipseasca nimic, facand asta chiar cu costul renuntarii la sine si la propriile nevoi.

     Adultul cu acest tipar este incapabil de a spune NU, intrucat inconstient considera ca nu merita si ca trebuie sa se sacrifice si mai mult pentru a primi atentia partenerului pe care ajunge sa il idealizeze.

    Dobandim acest tipar, atunci cand adultii din jurul nostru au raspuns selectiv solicitarilor noastre de conectare in primii ani din viata si, in timp, am ajuns sa ne renegam parti ale sinelui, de care ne rusinam si fugim cu disperare.

           Extremele se atrag

     Spuneam la inceput  ca intram in relatii cu parteneri ce au tipar relational diferit de al nostru.

     Acest lucru are un mare beneficiu, daca relatia este “exploatata” asa cum ne este dat sa o avem.
In relatii intram cu parteneri de la care avem nevoie sa invatam ceea ce noua ne lipseste si ei sa invete ceea ce au nevoie.

     Intram in relatii cu partenerii potriviti in a ne vindeca ranile cu care noi venim, iar noi suntem acolo ca ei sa isi vindece, cu ajutorul nostru, propriile rani.

     De fapt relatia este precum un cover al unei melodii, este modul prin care noi ne retraim copilaria din punct de vedere relational, cu scopul de a vindeca ranile din trecut si a rescrie “linia melodica”.

     Putem privi relatia ca pe o balanta, prin care partenerul nostru nu face decat sa creeze un echilibru in ceea ce priveste extremele pe care fiecare le avem. Dar acest echilibru se poate crea doar atunci cand suntem capabil si dispusi sa ne acceptam vulnerabilitatile.

    Este important sa intelegem ca daca partenerul reactioneaza diferit, nu inseamna decat ca avem tipare diferite si e normal sa reactionam diferit.

    De foarte multe ori adoptam pozitia de victima in relatia de cuplu, pentru ca aveam nevoie de conectare si de atentia celuilalt.

    O recunoastere si acceptare sincera a propriilor nevoi si emotii este primul pas catre reconectarea la sine.

    Nu uita, sa te bucuri de ceea ce descoperi pe tot acest drum al evolutiei relationale, dar mai ales nu te condamna pe tine sau pe celalalt pentru un comportament de care nici unul nu sunteti constient pe moment.

    Accepta-ti vulnerabilitatea si asta o vei putea face cu adevarat cand vei intelege ca a fi vulnerabil nu inseamna a fi slab.

    Atunci cand esti constient de propria vulnerabilitate, este momentul in care esti cu adevarat sincer fata de tine.

    A fi vulnerabil inseamna a fi capabil in a-ti accepta “neputinta” mai intai tu.

    Comunicarea deschisa,sincera si autentica cu partenerul si verbalizarea asteptarilor si dorintelor, precum si solicitarea ajutorului si suportului acestuia, este primul pas catre reconectarea la relatie.

    Teama ca celalalt ar putea “profita” de vulnerabilitatea mea de cele mai multe ori nu se baza pe ceva concret ci doar pe o convingerea a mea, in masura sa imi alimenteze tiparul de atasament pe care il am.

    Si daca ulterior s-ar dovedi ca celalalt a profitat de verbalizarea vulnerabilitatii mele, am obtinut un beneficiu major in ceea ce priveste “calitatea” persoanei de langa mine.

    Nu uita ca e absolut in regula sa spui NU celuilalt, daca asta inseamna ca iti spui un DA tie.

    Observa-ti emotiile, accepta-le si bucura-te de tot ce descoperi.
    Cu drag,
    Cosmin