Salutare…
Tocmai mi-am dat castile jos si iti scriu aceste randuri …
Mi-am pus alarma sa sune in 40 de minute si am oprit internet, telefon si orice alt mijloc de distragere.
Este un subiect puternic pentru mine.
Acest articol vine in urma unuia dintre multele mesaje (pentru care va multumesc sincer, conteaza mult si ma motiveaza sa continui sa scriu) care suna cam asa:
Era anul 2013, daca nu ma inseala memoria…
Tocmai iesisem dintr-o relatie interzisa…
La suprafata totul parea perfect in viata mea…
Masina si telefon de serviciu, vecinii ma vedeau plecand in fiecare dimineata la costum si cravata, mama se mandrea cu fiu-su director de banca…
Doar ca ceea ce durea si tipa, era furtuna din interiorul meu…
Iar asta nu se vedea…
Cum de altfel nu se vede la nimeni…
Privim poze, zambete si vieti perfecte pe toate canalele de socializare…
Ne stabilim standarde de care nici nu ne dam seama ca nu au legatura cu CEEA CE NOI NE DORIM…
Iar de cele mai multe ori, motivul pentru care pierdem efectiv directia, se datoreaza FURTUNII DIN INTERIOR.
Cum si eu la randul meu ma uitam in jur si incepusem sa imi stabilesc #obiective peste obiective, sa setez #deadline-uri peste deadline-uri (ma invatase corporatia si ma pricepeam de minune la asta).
Doar ca era o dovada clara ca nici nu stiam ce vreau.
Orice lucru care mi se parea interesant devenea un obiectiv personal…
Erau false constientizari de genul
Daaaa ASTA VREAU
Dar nu ma tinea mult, era un efect de scurta durata.
Serile le petreceam privind in gol pe pereti…
Ma intrebam, dar in loc de raspunsuri primeam alte intrebari…
Ce nu stiam atunci era ca ceea ce am nevoie de fapt, este
SA LINISTESC FURTUNA DIN INTERIOR
Sa ma intorc catre mine, catre interiorul meu si sa incep sa accept lucrurile de care fugeam si din cauza carora
IMI TRANSFORMASEM VIATA INTR-O FUGA DE MINE
Traiam o viata in care nu stiam sa ma intreb
- Ce simt?
- Ce nevoie am?
Traiam o viata in care nu refuzam ajutorul. (“am ajuns sus pe puterile mele, nu am nevoie de ajutor” era convingerea din capul meu).
Pana a venit un moment salvator, cand am decis ceea ce a schimbat totul…
Mi-am interzis sa imi stabilesc obiective pana nu aflu
In ce #directie vreau sa ma indrept
Directia este de fapt acel loc catre care ne duc obiectivele noastre…
Iar directia mea atunci a fost
SA FIU BINE CU MINE,
SA IMI FIU SUFICIENT!
Moment in care a inceput un intreg proces de schimbari si evolutie.
Am cerut si acceptat ajutorul, am apelat la cursuri si specialisti, lucruri pe care continui sa le fac atunci cand simt ca am nevoie…
De fapt intreg procesul inceput cu zeci de ani in urma…continua inca si probabil va continua cat voi trai.
Asa ca daca uneori nu stii ce iti doresti, daca uneori nu primesti raspunsuri la intrebari, sa stii ca e doar o etapa… si poate te-ar ajuta sa te intrebi:
Eu ce directie simt ca imi doresc si catre care merit sa ma indrept?
Ce am nevoie sa ajung acolo?
si
DA-TI VOIE SA CERI SI SA PRIMESTI AJUTORUL…
Uneori, in unele situatii de viata, claritate asupra directiei poate fi de zice de ori mai valoroasa decat setarea unui obiectiv concret…
Avem nevoie si de ansamblul in viata noastra, nu doar detaliu si concret…
Cam atat pentru azi…
O zi plina de claritate si constientizari iti doresc!
Cu MARE drag!
Cosmin
PS: Da-mi te rog un mesaj si spune-mi parerea ta despre acest articol…