Am stat putin pe ganduri daca sa abordez sau nu acest subiect, insa tinand cont ca dupa trei zile continui sa ma gandesc la acea intamplare, consider ca este ceva important pentru mine si ar fi bine sa impartasesc si cu ceilalti aceasta experienta personala, iar daca vei regasi fie si un lucru care te va ajuta in comunicarea cu ceilalti, inseamna ca am facut bine 🙂
Acum cateva zile am fost la o petrecere de copii si, ca in foarte multe cazuri, adultii au inceput sa faca mai multa “galagie” decat cei mici :).
Tema discutiei?! (importanta doar pentru a intelege profunzimea, implicarea si determinarea participantilor) – politica :).
Ceea ce m-a determinat sa scriu despre aceasta intamplare este faptul ca la momentul la care am constientizat divergentele de opinii am batut un pas in spate devenind observator, pozitie din care personal am cel mai mult de castigat, este acel moment in care incep sa simt schimbari si constientizari la nivel mental si comportamental.
Lucrul observat inca din primele secunde a fost acela ca fiecare incerca sa isi spuna punctul de vedere, iar tonalitatea vocii crestea pe masura ce nu primea confirmari sau validari ale propriilor opinii. De fiecare data cand cineva isi spunea parerea care nu rezona cu ce credea celalalt, incepea un ping pong de argumente personale, de justificari ale propriilor idei
In circa 10 minute de discutii nu am observat NICIO intrebare. Nimeni, absolut nimeni nu a adresat o intrebare partenerului de discutie, pentru a-i intelege motivatia care sta la baza opiniei personale, pentru a-l intelege pur si simplu.
La fel nu am remarcat NICIUN participant care sa asculte, sa stea pana celalalt isi termina argumentarea, intervenind la fiecare declansator ce intra in contradictie cu propriile pareri. Toti nu faceau decat sa emita judecati proprii, bazate pe credintele individuale, la ceea ce ceilalti sustineau.
Prin urmare iti propun cateva exercitii mentale, care cu siguranta te vor ajuta in dezvoltarea capacitatii de comunicare cu cei din jur:
- Asculti sa raspunzi sau asculti sa intelegi? Atata timp cat vom asculta doar pentru a riposta sau a genera un raspuns la opinia interlocutorului, nu putem avea pretentia sa ni se accepte opiniile proprii, nu ii pot celuilalt sa ma inteleaga si sa ma accepte daca eu la randul meu nu fac acelasi lucru pentru el.
- Cat de mult judeci? Incearca sa faci un exercitiu de constientizare a propriilor ganduri, cand cel din fata ta vorbeste. Cat timp in mintea ta sunt generate opinii si ganduri de riposta la cele auzite, calitatea comunicarii are mari sanse sa fie alterata. A-I accepta fara a judeca opinia celuilalt, iti ofera dreptul sa nu fii judecat la randul tau.
- Cat de des folosesti intrebarea DE CE? Aceasta intrebare genereaza de cele mai multe ori sentimentul de autoaparare a celui ce o primeste, este perceputa de subconstient ca un element acuzator (“Cum poti sa faci asa ceva/Cat de inconstient esti sa procedezi sau sa gandesti asa?”). Ar putea fi foarte usor inlocuite cu “Ce ti-ai dorit de fapt sa obtii? sau Care este motivul pentru care…….? “
- Cat de des il intrebi pe interlocutorul tau “Tu ce vrei de fapt sa imi spui?”. Este o intrebare cu directii profunde in subconstient, din mai multe directii, iar in cazul de fata, al unei eventuale discutii contradictorii, te va ajuta sa “inmoi” vehementa prin care celalalt isi sustine propria opinie, intrucat ii vei transmite clar mesajul “Mie imi pasa de ce simti si ceea ce vrei sa imi spui, asa ca iti sunt alaturi in aceasta discutie chiar daca opiniile noastre sunt diferite”. In acel moment ai mari sanse sa transformi discutia “conflictuala” in una amicala si acceptata de toate partile implicate.
Tinand cont de cele mentionate mai sus, vreau sa iterez faptul ca cel care are ca scop comunicarea, cel care o initiaza, este responsabil in exclusivitate de calitatea acesteia.
O zi de impact iti doresc, 🙂
Cosmin