Am citit nenumarate povestiri cu si despre bunici. Acele povestiri despre invataminte si educatie care acum au devenit un exemplu de asa DA, cu toate ca la vremea respectiva pareau invechite, nu erau “in pas cu moda” nu mergeau in directia in care societatea dadea semne ca se indreapta.
Dar hai sa ma intorc putin in timp si vreau sa vii cu mine.
Am vreo 11 ani si sunt la bunici la tara, sunt printre cei norocosi care au crescut pe ulitele pline de praf dar si de copii ce bat mingea, joaca ratele si vanatorii si castel cat e ziua de lunga, fac galagie dar pe nimeni nu deranjeaza.
Mamaia (asa ii spun, nu bunica????) povesteste si acum cum statea pe buturuga pe care o avea la poarta si ma astepta pana la 3-4 dimineata sa ma intorc de la discoteca (cluburile din ziua de azi ????).
Niciodata nu mi-a interzis sa merg la discoteca, singura conditie era sa nu ma bat atunci cand sunt in sat si sa am grija de mine si de cele mai multe ori ma lasa sa plec doar insotit de varul meu mai mare (folosesc acei termeni familiari mie, banuiesc ca reusesti sa vizualizezi acea imagine pe care incerc sa o schitezpr in cuvinte ????).
Acum realizez cat de mult m-a ajutat aceasta educatie, cat de mult m-a determinat sa testez lucrurile care ma atrag, care imi starnesc curiozitatea. Hai sa vedem concret cum m-a ajutat si ce s-ar fi intamplat daca nu ar fi fost mamaia.
La 14 ani am plecat la 300 km departare de casa, la liceul militar. Program de cazarma, orar strict, militarie si rigurozitate peste media din prezent. Inca nu aparuse tehnologia de azi, puteam suna acasa doar de la telefonul cu fise de la intrarea in liceu.
Prin clasa a X-a am luat primul contact cu vanzarile “profesioniste” (pana atunci nu ii vandusem decat fratelui meu, bicicleta si cateva hanorace care ii placeau ????).
In continuare iti voi reda pasii care mie mi-au adus primul succes, la numai 16 ani, fara cunostinte de management, leadership sau antreprenoriat.
Cu siguranta nici macar nu as fi incercat lucrurile de mai jos, daca bunicii nu mi-ar fi oferit libertatea de care parintii de multe ori m-au privat, aceea de a ma bucura de ce imi doresc, aceea de a face lucrurile la care ma gandesc dar totodata avertizandu-ma de eventualele riscuri pe care sa le evit.
Ma refer la acea libertate care era normala in vremurile respective si anume liberatatea DE A GRESI.
-
Identifica nevoia, nisa pe care ti-o doresti (in copilarie imi doream sa ies la discoteca)
In liceul militar, in una din zile am observant ca programul si meniul meselor nu era sufficient, iar dupa amiaza cu totii eram cam infometati si pana la masa de seara mai trebuia sa asteptam ore bune.
Nu aveam niciun magazin in incinta liceului (care avea statut de unitate militara), iar ca sa iesi afara trebuia ori sa ai invoire speciala, ori sa risti sarind gardul (riscai de la instructie, tuns 0 pana la exmatriculare).
Am decis sa acopar acest potential de business (atunci ma gandeam doar sa fac bani, nu sa fac un business) – VOI VINDE COVRIGI in orele de studiu obligatorii in fiecare dupa amiaza.
-
Ce resurse ai nevoie (in copilarie aveam nevoie de varul meu mai mare pentru a ma proteja)
Pai am nevoie de covrigi pe care ii pot lua doar din afara liceului, iar apoi trebuie sa merg la salile de curs pentru a-I vinde.
Prin urmare am facut un calcul al numarului de elevi pe care ii vom oferta si am stabilit sa cumparam cam 1,5 covrigi de fiecare (unii vor cumpara unul, altii 2 sau chiar 3), in felul acesta am stabilit si bugetul necesar.
Adaosul l-am stabilit la 100%, era un pret rezonabil pentru riscul pe care noi ni-l asumam si pentru beneficiul pe care celalalt il primea, era chiar un pret decent (nu mai stiu cat erau covrigii atunci, dar stiu ca ii vindeam dublu ????)
Da am stabilit, nu aveam cum sa fac singur toate astea, nu aveam timp fizic sa livrez “marfa“ singur, asa ca mi-am luat un “asociat” ????.
-
Raspunde-ti la intrebarea “Care este cel mai rau lucru care se poate intampla” (in copilarie exista pericolul sa intru in eventuale conflicte)
Eram nevoit sa sar gardul, iar acest lucru era mai rau decat cel de a nu vinde toti covrigii si a pierde o parte din bani.
Masura luata pentru a diminua riscul m-a ajutat in alegerea “partenerului de afaceri”, in sensul ca m-am asociat cu un coleg care avea un unchi cu un grad si functie mare in armata, care ar fi putut in caz de forta majora sa intervina pentru o pedeapsa mai blanda in eventualitatea in care eram prinsi (riscam si sarind gardul dar si facand “bisnita” intr-o unitate militara – eram copii la urma urmei ????)
-
Cum stii ca ti-ai atins obiectivul – Evaluare NLP (in copilarie era distractia de care beneficiam in serile de discoteca, precum si sentimentul de apartenenta pe care il aveam cand eram acceptat de catre ceilalti)
Este important sa iti adresezi si raspunzi de cat mai multe ori la intrebarea “Eu ce imi doresc de fapt”.
Raspunsul la intrebare trebuie sa fie cat mai complet, sa copere pe cat posibil toate cele 5 simturi VAKOG (vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv, gustativ).
In liceu stiam ca atingerea obiectivului (fara sa detin aceste informatii) era:
- Vizual – Am vandut toti covrigii si sunt in posesia banilor castigati
- Auditiv – faptul ca nu auzeam mustrarile superiorilor daca as fi fost prins
- Kinestezic – diminuarea adrenalinei din corp generata de riscurile la care ma expuneam
- Olfactiv – mirosul de covrigi calzi din geanta de voiage in care ii transportam
- Gustativ – senzatia lasata de covrigii pe care ii consumasem personal, dovada a faptului ca am actionat si in ziua respective
csdcdsc
-
Cum iti poti serviciile (in copilarie socializarea din timpul iesirilor, mi-a permis sa imi fac prieteni cu care sa ies la fotbal sau sa merg la pescuit)
Dupa o perioada de vandut covrigi, am mai introdus in oferta inca un produs si anume sandwich-uri, pe care le faceam comparand cele necesare din drumul catre covrigarie. Prin urmare in aceleasi riscuri si cu aceleasi resurse, deja extindeam “business-ul” ????
Principala morala a povestioarei, precum si paralele pe care le-am facut intre cele 2 etape ale vietii, este o confirmare a veridicitatii premisei NLP “avem tot ce ne trebuie pentru a reusi”.
Dupa cum ati observat, daca vom cauta adanc in interiorul nostru, cu siguranta vom gasi acele resurse ce ne pot ajuta sa depasim orice obstacol sau sa atingem orice obiectiv.
Singura problema este ca de prea putine ori reusim sa cautam la noi ceea ce avem nevoie, sau si de mai putine ori chiar reusim sa dezgropam acele resurse adanc ingropate.
Nu exista drum catre obiectiv, lipsit de risc, greseli sau esec. Singura diferenta o face conotatia pe care o dai acelor “cuvinte”, iar sensul poate fi schimbat doar analizand programarile pe care tu le ai, pe care toti le avem si pe care le putem schimba cel mai usor oferindu-le tenta pozitiva normala, orientandu-le spre dezvoltare, acumularea de experienta sau informatii si resurse.
O zi de impact iti doresc ????
Cosmin
PS: Daca ti-a placut acest articol sau ti-a creat o emotie si o constientizare a experientelor personale, ajuta-ma cu un share pentru a putea ajunge la cat mai multe persoane
PSS: Multumesc mamaie, multumesc tataie ????